by oanadd » Wed Oct 07, 2009 8:24 am
procesul meu... s-a terminat. intr-un fel sau intr-un altul voi primi o rezolutie. sper sa fie una favorabila. desi ziua incepuse rau, cumata-miu m-a lasat balta in ultimul moment, am avut totusi un noroc de necrezut. m-a ajutat un vecin cu care nu am prea mari tangente. este un baiat care ne mai ajuta cand avem probleme pe la baie sau la calorifere. m-a surprins si m-a intristat in acelasi timp gestul lui. un necunoscut mi-a intins o mana atunci cand toti ceilalti, sub un pretext sau altul, m-au refuzat. a fost o lectie de viata pentru mine toata intamplarea asta. am invatat ca proverbul ala cu ajutorul la nevoie s-a adeverit. m-a facut sa ma simt singura. cu toate astea nu sunt suparata pe nimeni. sunt suparata pe situatie, dar nu pe o persoana in particular. ii inteleg pe toti si inteleg motivele lor, insa m-a durut... in inocenta si in prostia mea m-am gandit ca se vor inghesui sa ma ajute, din moment ce sunt o asa de fata buna si mai ales pentru ca eu nu as fi stat nicio secunda la indoiala, atunci cand au nevoie. eu - cea care se ofera sa ajute desi nu are nicio obligatie, eu cea care mereu ii intelege pe altii si le cauta scuze, eu cea care le-am luat apararea de atatea ori... mi-am primit lectia. de acum inainte am sa stiu sa ma bazez numai pe mine. poate asa am sa invat si eu sa spun 'nu' atunci cand sunt rugata. asta este poate marele meu defect. nu pot sa refuz. imi dau totii banii din buzunar si eu raman fara, daca tu ai nevoie si-mi ceri... off cate exemple sunt de situatii cand nu am putut refuza desi... iar eu... poate am sa incep sa spun si eu NU... atunci cand vom rade si ne vom distra impreuna iarasi ce am sa vad in tine? am sa pot sa te refuz data viitoare cand vei avea nevoie de ajutorul meu? ... sunt inca trista... ma vad cat sunt de fraiera si stiu ca am sa intorc obrazul in continuare... desi stiu ca ar fi trebuit sa ma bazez numai pe mine si sa nu iau de-a gata ajutorul nimanui, m-as fi bucurat sa ma fi ajutata cineva. m-as fi simtit iubita... m-as fi simtit bine. exact opusul la cum ma simt acum... imi dorecs sa nu fi facut niciodata contestatia aia stupida. as fi ramas la fel ignoranta, crezand ca sunt mega iubita si placuta. dar si eu am luptat pentru un principiu al meu: a nu ma lasa invinsa. norocul mi-a suras, poate e si asta un semn, nu? oemnia a venit intr-un moment in care chiar nu mai aveam nicio speranta.daca m ceva greseli de ortografie sau sintaxa, scuzele mele, abia am venit de la serviciu si nu am dormit de foarte multe nopti... am avut o saptamana foarte rea... si mai merg si la serviciu martea viitoare, pe 13, ca sa nu fie numai pisica neagra a lui mery singura... de ce mi-a fost frica nu am scapat.
pentru voi voi
http://www.youtube.com/watch?v=OuJl1T-trLw
oanad
