Amintiri...

[Dual]

[Dual]

[jo_ana]

Da, stiu, Dual...stiu cum e, ziceam asa, in ideea de a vedea partea plina a paharului...imi amintesc si eu cat de greu era cand al meu lipsea, e drept, nu mai mult de 2 saptamani, dar era groaznic ...

[Dual]

De mult n-am mai trecut pe aici, cred ca am avut nevoie sa-mi revin dupa plecarea asta! Cum ziceam eu? Ca al meu nu pleaca pe perioade prea lungi? Prost ziceam! Utimele vesti sunt: nava la livrare in februarie pana atunci... povesti fascinante pe skype! Inca am un sot naucit de ce vede in jur si mie inca nu-mi vine sa cred ca acolo printre delicatese se afla la loc de cinste limbutele de rata! Pane!!! Zau ca am avut un soc cand am auzit, sincera sa fiu nu cred ca m-am gandit vreodata daca ratele au ori ba limbuta! Mi-e si mila de el, dar ma si distrez auzind asemenea istorii: cum au fost invitati de conducere la restaurant si li s-au adus betisoare, toti mancau numai el saracul astepta tacamuri si a tot asteptat vreo 15 min de a banuit ca atunci s-au dus sa le cumpere! Acum ia lectii, cica sa stau linistita ca nu de la vreo chinezoaica, ci de la celalalt roman care e demult acolo! In santierul unde lucreaza mai e un roman si cativa greci, cu totii deveniti subiect de studiu printre chinezi cand merg pe strada toti intorc capul, toti comenteaza! Ce? Ei stiu! Limba e cea mai mare bariera! Mare noroc ca in majoritatea restaurantelor meniul e scris si in engleza, iar in magazine "aratatorul" isi merita pe deplin numele, apoi e important ca produsul sa aiba o poza altfel nu stii ce cumperi, majoritatea au toate datele numai in chineza! Oamenii amabili, saritori si zambareti, genul care te aproba cand le spui ceva, sunt de acord cu tine, dar fac cum stiu ei!
Acasa... noroc de copii! Cel mic invata, a inceput pregatirile, m-a dat peste cap cu dorinta lui de a da bacul la chimie si nu la fizica, noroc ca printre neamuri avem o super profa, zice-se cea mai buna din oras, la mate merge bine, iar la romana nu se poate abtine pe la argumentari sa spuna: In opinia mea autorul nu are dreptate, eu consider ca..." sau alte chestii asemanatoare! Daca la doua obiecte totul e logic si precis, undeva trebuie sa-si arate si el latura de Gica-Contra! Oricum e amuzant, iar profa spune ca e de apreciat ca tine la parerile lui si aduce argumente in favoarea lor.
Cel mare mai are cate-o tentativa de a ma lamuri ca numai laboratoarele si seminariile sunt obligatorii, fara prea mare succes!
Sper ca voi reveni cu vesti bune si nu voi mai auzi de mancaruri din intestine de gaina, vita sau porc!

[dragomir lucia]

draga mea te inteleg perfect....al meu sot abia la sfarsitul lui martie ajunge acasa....uneori ma apuca plansul cand ma gandesc,e atat de mult timp pana atunci.in plus Stef al nostru e mic,mi-e teaama ca nici nu o sa-l mai recunoasca.datorita diferentei de fus orar de 8 ore eu vorbesc cu sotul cand doarme Stef...iar duminica cand vorbim dupa-masa si e si el treaz se uita la taxu fara nici o tresarire...ma doare inima sa vad asta,dar stiu ca tot pt el facem sacrificiul asta...sa-i putem asigura un viitor frumos si confortabil.
asta e viata,mergem inainte....

[bella84]

Andruta draga de tine chiar imi era dor de povestirile tale,tare imi place sa te citesc siiii ca sa ma laud putin eu am scapat al meu vine la inceputul lui Decembrie

[Dual]

Bella esti draguta ca intotdeauna! Si norocoasa pe deasupra! Pai putem noi -ca o bag si pe Lucia in aceeasi oala - sa nu te invidiem cand ne gandim la sarbatori? Glumesc! Sigur ca putem, ba ne si bucuram pentru tine!
Lucia, draga mea, desi nu mi-as dori sa stiu, stiu chiar foarte bine cum e singura si cu copil destul de mic! Era Alexandru mic, a venit taica-su dupa vreo cateva luni si cand a vrut sa-l ia in brate a inceput sa urle din toti rarunchii, mai-mai sa inceapa sa planga si el: cum e posibil sa nu-l mai cunoasca propriul copil? Scene din astea fac parte din neajunsurile unei astfel de vieti si unui astfel de serviciu. Cred ca atunci cand sunt copiii mici e mai greu pentru noi, cand cresc e mai greu pentru ei, fie ca sunt fete fie baieti tot au nevoie de tata! Noi sa fim sanatoase si sa reusim sa vedem partea plina a paharului!

[dragomir lucia]

da,Andra,asta fac in fiecare zi,ma uit la partea plina a contului,aaaa,pardon a paharului,dar am momente in care simt ca mor,ca as da naibii tot si i-as cere sa se reintoarca la serviciul din tara,numai ca sa fim din nou impreuna.tu poate ai mai multa experienta,la mine e prima oara cand pleaca intr-o deplasare atat de lunga,pana acum statea maxim 2 luni jumate.numai gandul ca sta 8 luni plecat ma termina uneori...mi-e foarte,foarte dor de el....e prima oara de cand a plecat cand simt ca incep sa disper...mai e si problema cu Stef...ma simt singura si neajutorata...asa sunt eu,genul de femeie ce se simte bine sub protectia partenerului de viata.chiar si de acolo din America el imi rezolva unele probleme si ma sfatuiesc cu el mereu...asta e,o trece si perioada asta....din martie in colo o sa fie plecat pe perioade mai scurte,sau poate chiar deloc...asta e cel mai mare hop...
hai,curaj Lucia!!!

[Dual]

Ai dreptate in tot ce spui! Chiar si cand pomenesti de partea plina a contului! Se pare ca nici unii dintre noi nu am descoperit reteta secreta: "si cu sunca-n pod si cu clanta unsa" sau in traducere libera: si impreuna si cu bani! Al meu a tot fost plecat dar pe perioade relativ scurte, doar acum nu stim exact cat va dura pentru ca altele sunt conditiile si altul contractul. E normal sa te sfatuiesti cu sotul tau si noi vorbim si ne vedem zilnic, ii povestesc despre tot ce-i acasa si-l pun sa-si dea cu parerea vizavi de multe lucruri, cred ca imi este si mie de ajutor sfatul lui si in acest fel e si el conectat la tot ce se intampla acasa. Dintotdeauna pentru mine cele mai groaznice au fost serile, daca ziua trece, daca am cu cine sa vorbesc sau ce sa fac, seara cand fiecare ne retragem in camerele noastre... e rau de tot! De cand nu e al meu acasa nu am mai vazut nici un film pentru ca, daca nu am cu cine comenta, mai bine nu ma uit, stau cu ochii in documentare si duc dorul discutiilor pana-n zori!
Ai sa vezi ca va fi bine cu micutul tau! Cred ca fiecare copil se dezvolta in ritmul lui, eu am doi si am observat mari diferente intre ei de-a lungul vremii, cel mare a vorbit foarte devreme si numai eu stiu cate minuni am auzit: masinile aveau caucioace, mama bea chefea, luna era nuna... samd. Cel mic a inceput sa vorbeasca mai tarziu dar mult mai corect. Copii si copii! Important e ca te ocupi de el, ca mergi la logoped si ca ai rabdare, incet, incet vor aparea si rezultatele, sunt sigura, pana atunci: curaj Lucia!

[dragomir lucia]

m-ai facut sa zambesc ,multumesc pentru mesaj....norocul meu e ca Stef e un copil cu care nu te plictisesti.are putine momente in care sta cuminte,si ma lasa la calculator,cum e cel de acum.de obicei facem tot impreuna,iar seara adorm uneori inaintea lui....deh,nu mai am energia de alta data.stiu ca timpul trece si multumesc celui care a inventat internetul si webcam-ul...altfel nu as fi rezistat.
apropo de sfatuit ....vin intr-o seara de la servici si gasesc priza din dormitor smulsa,cu firele atarnand si o soacra speriata....pe cine sa chem sa-mi puna priza la loc?pe sot care era pe atunci in olanda?
deschid messul,de obicei era ora noastra de inatalnire,fixez webcam-ul pe priza si sub indicatiile lui sa o pun la loc....nebuneala mare ca eu tremuram de frica,spaima mea e curentul,sa nu mor electrocutata,nu nimeream exact....pana la urma am gasit un vecin si mi-a montat-o...apoi cand a venit acasa mi-a dat lectii de schimbat spoturi,desfundat chiuvete si altele....acum m-am invatat si ma gospodaresc singura.avantaje si dezavantaje.
te pup!