by Gigel » Tue Sep 29, 2009 10:13 am
Mary, eu chiar nu am scris la acest subiect ca sa spun ca tu nu ai dreptate si cumnata are. Sunt convinsa ca exista cazuri si cazuri si ca intotdeauna dreptatea este undeva, la mijloc, dar nu neaparat fix la mijloc, uneori mai intr-o parte, uneori mai in alta. Si nu stiu exact ce inseamna "dreptate", pana la urma este vorba de dorinte, asteptari si acestea sunt foarte diferite de la o persoana la alta.
Stau si ma gandesc ca orice femeie, atunci cand se casatoreste, viseaza o familie frumoasa, cu copii, cu bunici....cu armonie. Sigur, exista situatii, nu putine, ca a mea, in care apar conflicte inainte de casatorie. Cred ca aici parintii ar trebui sa accepte ca fiecare isi alege perechea si nu cred ca ar trebui sa intervina....prea categoric. Of, am si eu baieti, sper ca voi putea respecta acest principiu....Daca mai sunt pe aici, sa ma trageti de maneca atunci cand vin sa ma plang de prietena unuia din fiii mei....
Mi-am amintit o poveste amuzanta: eram in conflict cu socri, am fost aproape dintotdeauna si deja ma hotarasem ca atunci cand fiul meu va avea o prietena, nu ma voi amesteca. Fiul meu era in primul an de gradinita. Nu era un copil prea ascultator, avea tot felul de ambitii, cum ar fi sa stam la imbracat intr-un anume loc si nu acolo unde mie mi se parea mai comod. Si eu exersam sa il las sa fie independent. Si, in timp ce eu il imbracam la locul unde dorea el, vine o fetita cu un cap mai inalta decat el si se rasteste la el "Da-te, aici e locul meu." (eram pe holul gradinitei). Si fiul meu se trage mai incolo. Fetita impinge si lucrurile noastre cu un gest hotarat. Si eu incerc sa-i explic fiului meu ca nu are niciun motiv sa se dea la o parte, dar el imi spune "E prietena mea" si o priveste cu drag si admiratie. Si eu ma intreb daca voi putea sa tac atunci cand va dori sa se casatoreasca daca ea va fi aleasa...
![[:D]](./images/smilies/bigsmile.gif "zambet larg")
![[pupi]](./images/smilies/pupic.gif "Pupic")
