eu nu sunt un om care sa ma multumesc cu jumatate. la mine lucrurile trebuie duse pana la capat. nu am sa las, orice ar, sa ma invinga. asta e clar. stiu insa ca nu se poate castiga o astfel de boala. daca domane fereste asa a fost sa fie, am sa lupt cat se poate de mult sa prelungesc clipele alaturi de cei dragi mie. fiecare zi de acum inainte va fi o zi castigata de mine. pentru mine, pentru cei care ma iubesc si care sunt alaturi de mine.
de dimineata nu am putut sa va raspund. eram suparata si extrem de... de nu stiu de ce. de ceva. trista, melancolica, plangacioasa si lipsita de curaj. acum ma simt increzatoare. simt ca pot merge mai departe. am fost azi la analize. rezultatele partiale peste 10 zile. sper sa fie bine. camitza a fost cu mine. initial am vrut sa ma duc singura. imi doream intr-un fel sa fiu singura, sa stau cu gandurile mele si sa nu ma stie nimeni ce probleme am. una dintre marile mele bucurii pe acest forum este ca pot sa ma descarc aici si dupa aia sa ma pierd im multimea de milioane de utilizatori de internet. vorba reclamei: poti fi oricine. insa cami a mers cu mine. mi-au dat lacrimile. imi este atat de draga prietena mea cami... atat de aproape, fizic si moral. stiu ca desi nu suntem de fiecare data de acord in toate, nu ne-am intoarce spatele niciodata. cel putin nu la greu. cred, sau sper, ca stie si ea chestiile astea.
eu va multumesc din suflet, fetelor. imi curg lacrimi si acum pe obraji. va multumesc ca stiti sa fiti prietene si sa alinati cu cateva cuvinte dureri mari. dureri care ustura si care lasa urme.