by Arheoloaga » Thu Sep 17, 2009 9:43 pm
"Ok..ploua. E toamna si asa este normal...sa ploua". Imi spuneam asta ieri dupa-amiaza...incercand sa imi ridic putin moralul dupa doua zile de ploaie torentiala. Sirenele pompierilor nu ma ajuta...nici coada de masini ce-mi trece prin fata casei nu mi-e de folos pt a continua autosugestia alla Pavel Corut "daca zic eu ca e bine, pana la urma asa va fi". Ca tot imi veni Corut in minte, iau de pe raft "Farmec feminin" si incep sa citesc. Parca ma simt ceva mai bine;mata s-a asezat la picioarele mele si doarme miscand din cand in cand nasucul roz.
Suna telefonul...Soacra grijulie ma intreaba de sanatate, de interviuri, de fiu-sau plecat in delegatie si de...apa. E multa la noi? Ne-a intrat in casa? In garaj? La ea intervenisera deja pompierii pentru ca se infundasera santurile si apa nu mai era drenata, riscand sa inunde casele de pe toata strada.
Noooo...m-am minunat eu de parca imi spunea de ET care s-a prezentat cu un buchet de ghiocei. Nooo...la mine e bine..Nicola a desfundat in vara scurgerea de la garaj...asa ca no problem. Am inchis...dar parca imi strecurase un dubiu in suflet: Care era vara aia? Adica il aveam in fata ochilor mesterind prin fata garajului dar nu mai stiam cand s-a intamplat asta. Ok...nu pt ca mi-ar fi teama ca s-a inundat garajul...ci doar asa intr-o doara, imi iau pelerina de ploaie si ies sa vad ce si cum. Scurgerea nu era infundata...vad apa care intra acolo asa ca undeva trebuie sa se duca. Deschid usor cu cheia, ridic trapa...si o inchid imediat la loc sperand din inima sa fi fost doar o inchipuire. Noooo....nu era aspiratorul langa roata motocicletei si nici bidonul cu gunoi chiar asa langa usa. Respir adanc si...deschid iar de parca as fi fost Ali Baba. XXXXXXX...pe ambele limbi.
Apa pana la jumatatea motocicletei...care era deja ridicata pe niste suporti speciali...cu alte cuvinte apa era, si inca o gramada!!! Pluteau diferite chestii interesante precum componente ale robotului de bucatarie,bicicletele, acte de la birou stocate pe niste rafturi care intrasera la apa, schiuri, masina electrica de taiat gardutul viu, globulete pt pomul de iarna, pomul de iarna artificial si nu in ultimul rand...gunoiul si un sac de nisip desfacut ce ofera un efect "mare involburata". In sfarsit...fara panica...doar nu l-am citit pe Corut degeaba!!l Ninja lui Nico (adica motocicleta) imi arunca parca o privire ucigatoare: Huston....avem o problema...
Recapituland: sot la 200 km departare(delegatie) socrii inca accidentati, eu= un pitic atat de mic si un garaj atat de mare cu 65 de cm de apa. Sun totusi. "Hmmm...nu te ingrijora dar gar..." Moto?" Vezi...aici e problema", "Ok...ajung intr-o ora". Dupa nici 20 de min e blocat la mama naibii...vinovati tot pompierii care desfundau ce desfundau. Intre timp il suna pe tatal din dotare=socru, care din fericire nu era blocat pe nicaieri ci era cu mama din dotare=bunica cea batrana batrana la spital. Duce bunica acasa, vine apoi la mine. El imbracat la 4 ace ca doar fusese la spital, eu in slapi si pantaloni scurti, bagata pana la coapsa in minunata apa rece, faceam hei-rup cu ce se putea deplasa si nu era foarte greu. Edi zice sa chemam pompierii sa scoata apa eu mai practica refuz, pt ca daca ar veni ar bloca strada si fiind sosea de centura cred ca ne injura tot orasul. Asa ca am inceput cu galetile sa scoatem apa si sa o aruncam intr-o scurgere. Edi=socru are inca o mana umflata asa ca trebuia sa se foloseasca doar de una...in plus si umarul e in piuneze tot de la accident. Intre timp inca ploua de rupe pamantul. A trecut o ora... apa ca la potop...eu...Sisif cu stanca lui. Socrul meu canta o melodie a Laurei Pausini ( melodie intitulata "E o urgenta de dragoste") iar eu ma rog la toti Sfintii sa fi dus Nicola gunoiul nereciclabil ca nu carecumva sa ma trezesc ca pluteste vreun absorbant folosit tocmai prin fata socrelului. In fine...timpul trece, pe la ora 18 vine si Nadia=soacra pt ca se eliberase strada lor, se pune si ea pe treaba, cu o mana bandajata si stand intr-o pozitie ca cocosatul de la Notre Dame ca sa isi protejeze cumva coastele busite. In cel mai bun caz aratam ca o echipa de puscariasi la munci silnice...din aia batuti bine.
Se face ora 7 fara 10 si ajunge si al meu sot, privind tinta spre motocicleta si ma intreaba daca era si motorul in apa...il las sa viseze si ii zic ca parca nu, desi era in apa si in plus mai pierduse si ceva ulei. In fine...o scoate in sfarsit din garaj (unde mai erau cam 5cm de apa din cei 65 initiali) o porneste...si merge, spre linistea psihica a tuturor celor prezenti.
E 8.30. Traiasca Speedy pizza!! Desfacem o bere si-l luam pe Nico peste picior cand intreaba daca nu cumva am vazut ceva seminte de dionee(carnivora) prin apa. Nu e normal...din fericire nu e normal si radem de ziua asta nebuna cu picioarele in apa fierbinte si fiind siguri ca ne-au crescut anticorpi mari cat Casa Poporului dupa experienta asta.
E ora 23.00..."Nu Nic, nu am facut poza cu Ninja innotand". " Auzi dar...pompierii nu erau aia cu focul?" Hmmm...
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.