by Arheoloaga » Sat Sep 05, 2009 4:53 pm
Am intrat in cafeneaua nou inaugurata si am comandat micul dejun cotidian: croissant si cappuccino. Miroase a mobila noua...cescutele sunt imaculate, iar pe fundal se aude o muzica ambientala perfecta pentru mintea noastra inca intetosata de somn.
Citim titlurile ziarelor de pe una dintre masute si sorbim satisfacuti cafeluta. De pe prima pagina a unui ziar local ne zambeste solar un tatic impreuna cu fetita lui...o minune carliontata, cu pielea de culoarea ciocolatii cu lapte. Nicola isi ingusteaza ochii...ca de fiecare data cand ceva ii este neclar. Intr-un final izbucneste: " Este tipul de la Sabor!". "Aaaa...cine?" ma aud ca de departe. "Sabor do Brasil!!Unde ne duceam sa dansam samba! Nu mai stii? Acum au facut un restaurant...nu ne-am mai dus de mai bine de o jumatate de an!"
Parca imi vine ceva in minte...Da, cum sa uit!! Ne-am distrat ca nebunii de un carnaval...am dansat samba si am baut caipirinha pana dimineata...Iar tipul de pe prima pagina este patronul...si fetita lui pe care am vazut-o de cateva ori; era inca mica, nu mergea, dar zambea tuturor si vorbea pe limba ei. Mi-o amintesc perfect si pe mama ei...o dansatoare braziliana inalta cu pielea fina si dintii perfecti. "Nu...n-am uitat" zic..." a mai deschis ceva?"
Cu privirea...uimita, trista...nici nu stiu cum, Nicola imi arata articolul...Fetita minunata cu carliontii parca asezati expres in bucle perfecte...s-a inecat aseara in raul care traverseaza un oras din apropiere.
"Citeste!"
Nu...nu citesc...ce ar mai fi de inteles? Copiii nu mor! Copiii zambesc, se joaca...plang cand se lovesc sau se agata de tine cand le e teama de monstrii...dar nu mor!
Este sambata...Sabor do Brasil nu va deschide...nimeni nu va dansa samba sau bea caipirinha...Imi spun iar...ca viata e doar o intamplare...
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.