by BungauDoris » Tue May 24, 2005 8:18 am
Lili, intr-o situatie asemanatoare sunt si eu...
Sa va povestesc.
Prietena mea cea mai buna, de 18 ani , ne-a fost nasa de cununie.
Am facut nuntile noastre la o saptamana diferenta, adica ei primii, ca sa ne poata cununa pe noi, si noi dupa o saptamana.
Totul a fost minunat, ce-ti poti dori mai mult?
Mergeam impreuna peste tot, chefuri, super, doar eram prietene de ani de zile!
Pana sa raman insarcinata, (6 ani), nasa de cununie mi-a fost alaturi in toate situatiile grele prin care am trecut, deoarece este asistenta medicala la maternitate.
A asistat la nasterea lui Ines, impreuna cu nasul si sotul meu.
Nimic nu prevestea ce avea sa se intample.
In timpul sarcinii, am descoperit ( de... neuronii si hormonii), ca vecina de deasupra mea, cu care ma intelegeam foarte bine, are mari probleme, nu putea ramane insarcinata.
Cu cateva luni inainte sa nasc, vecina mi-a povestit prin ce trece, iar eu, intelegand-o perfect, pentru ca si eu m-am chinuit mult, mi-a fost tare mila de ea...
Intr-o zi vecina vine la mine si imi propune plangand, s-o las sa o boteze pe Ines.
Facea slujbe la o manastire, si preotul a sfatuit-o sa boteze un copil.
Ei, acum eram pusa intr-o situatie groaznica!
Cum sa-i spun asta nasei de cununie, care evident, trebuia sa boteze fetita.
Mi-am luat inima in dinti, m-am dus la nasa de cununie, i-am povestit ce vreau, iar ea, mi-a raspuns ca nu prea ii convine, dar daca eu asa vreau, nu se supara...
Bazandu-ma pe acest raspuns, am pus-o nasa la botez pe vecina mea, care de bucurie, nu mai inceta cu promisiunile:
Ca Ines va fi totul pentru noi, ca nu-i va lipsi nimic, ca este ca si copilul lor, etc...
Vorbe, fetelor, vorbe goale...
De-abia comunicam doua cuvinte, desi stau deasupra noastra, e invidioasa acum pe noi, ca o avem pe Ines, iar ea inca nu are copii, de-abia vine de Sarbatori cu o jucarie la Ines, dar nu uita niciodata sa spuna cat a costat!
Mereu se scuza ca ea lucreaza foarte mult, si vezi Doamne, nu vine s-o vada pe Ines!
Regret enorm, si o sa va spun de ce!
Nasa de cununie, prietena mea, de atunci nu a mai vorbit cu noi, aproape 2 ani.
Nu demult, mi-am calcat pe mandrie, orgoliu, mi-am dat seama ca am gresit ( dorind sa fac un bine ) si m-am dus impreuna cu sotul meu si cu Ines, la ea acasa .
O vizita neanuntata, cu mare risc, dar Ines a intrat prima cu un buchet imens de flori si a zis pentru prima data: nasa!!! iubesc!
Ochii nostri au fost plini de lacrimi, ai lor la fel, si parca fara cuvinte, totul s-a rezolvat de la sine!
Acum nasii de cununie vin cam la 2 zile la noi, sau invers, suntem din nou cei mai buni prieteni.
Ines are intr-adevar nasa care o merita pe deplin!
In schimb, vecina de deasupra, cu toate ca a botezat-o pe Ines, in inimile noastre nu inseamna nimic!
Asa ca, ne-am dus la Manastire, am vorbit cu calugarul, si ne-a spus ca nasa nu se poate schimba.
Dar, in fata lui D-zeu, am cerut iertare nasei de cununie, iar ea, tot acolo m-a iertat.
Acolo, ne-am promis ca niciodata nu vom mai rupe relatia noastra sfanta prin taina cununiei.
Ce a putut face la manastire pentru Ines?
A cumparat un lantisor cu cruciulita pentru Ines, si l-a sfintit la manastire, apoi punandu-l la gatul fetitei, pentru noi a insemnat un legamant vesnic!!!
Aceasta este povestea mea!
[URL=http://www.GlitterMaker.com/]

[/URL]
PORTOFOLIU FOTOMODEL INES
www.ines.go.ro