by alovel » Fri Aug 21, 2009 8:24 am
Eu neavand inca copiii la scoala nu m-am lovit de aceste situatii pana acum. Dar probabil ca ma voi lovi.
De aceea, fiind eu naiva si nepregatita, mi s-a parut surprinzator si ingrijorator ca un cadru didactic sa afirme ca "il doare in cot" si ca nu conteaza daca ia elevii si ii lasa in interval de o luna.
Poate daca as fi trecut prin asta deja, nu mi s-ar mai fi parut asa.
Altfel, eu chiar cred in importanta educatiei, chiar am fost o "studioasa" (nu in ghetou, ci in Bucuresti, pe la licee si facultati), dar "pe vremea mea" era altfel, nu atatea interese materiale, personale si pile. Era mai "pe bune". Dar ma adaptez eu, ce sa fac.
Ca sa ma explic si cu comparatiile cu joburile. Departe de mine sa neg importanta profesiei de profesor, tocmai vreau sa fie importanta si sa se faca cum trebuie. Vroiam sa spun doar ca nemultumirile si frustrarile personale si materiale, nu trebuie sa se reflecte in mintisoarele si sufletelele copiilor nostri. Caci daca eu sunt tafnoasa si frustrata, pierd un client, un partener, dar la voi, ca si la medici, e ceva mai grav.