E foarte greu pentru cei din afara sistemului de invatamant sa sustina o parere argumentata despre drepturile si indatoririle profesorilor.
Am observat adesea cum profesorii sunt o
tagma destul de hulita , de unii dintre cei care, sunt ceea ce sunt , si datorita contributiei profesorilor la educatia lor. Nu spun ca toti profesorii sunt buni, excelent pregatiti, cu tact pedagogic si vocatie..Dar ce facem cu cei care le au pe toate acestea? Si care sunt multi.
Cine le apara lor drepturile?
Sunt destui cei care imediat ii arunca unui profesor in fata replica:
ce mai vreti? Lucrati doar 4-5 ore pe zi, in rest si in vacante sunteti liberi..Nimic mai inexact. Daca nu ar fi aceste vacante, care nici nu sunt efectiv zile libere, nimeni, dar nimeni nu ar rezista psihic lucrului fata in fata, zi de zi cu elevii, care presupune un consum nervos si un autocontrol excesiv. Nu doar il inveti, il si educi si fiecare gest sau cuvant poate influenta intr-un fel sau altul viitorul puiului de om. Ce primesc profesorii in schimb?Elevi, cei mai multi dintre ei insolenti, doritori de note mari fara efort...Parinti aroganti, care adesea trebuie temperati ei insisi...tot de catre profesori.
Sa va dau un exemplu. Sunt profesoara, am intr-una din clase un elev cu adaptare curriculara, ramas repetent si cu care trebuie sa lucrez diferentiat. Copilul e dus rau de tot, dar provenind dintr-o familie monoparentala, mama vrea sa il stie in mijlocul copiilor. Intr-una din zile, cand explicam de ma treceau transpiratiile diatezele verbului, in clasa liniste deplina, numai ce imi zice cu un ton mucalit:
taciiiii, taciii ca minti!! Ce sa fi facut?Sa rad sau sa tip?? Voi ce ati fi facut? Eu am ras, pt. ca sunt tanara, pt. ca am rabdare si iubesc copii..Dar diatezele le-am lasat pe ora urmatoare..Copiii sunt copii
In alta ordine de idei, sa revin ...Ratarea sistemului de invatamant e atat de evidenta, la fel ca si ratarea tarii noatre, incat nu mai deranjeaza pe nimeni.In alte vremuri mai exista atitudine, razbel, revolutie, greva, luare de cuvant. Acum, doar luare de pozitie capra si mangaiere orgoliu cu Badea si Puric, deveniti fara voia lor constiinta natiunii. Abrambunica, un fel de Dr.Mengele al invatamantului, se joaca fara sa fie deranjata de sindicalistii burtosi si duplicitari, inconsecventi si papagali de dragul popularitatii la ora de audienta. Ce-i drept, invatamantul a murit tocmai de-atata reforma. In aceste conditii, mi se pare absolut normal sa pui interesul tau si al familiei in fata interesului de serviciu, acolo unde aproape nimeni nu da doi bani pe tine, dupa cum s-a vazut si din toate opiniile care sunt clar antiprofesori!
Pana una alta suntem educatori, nu sfinti!