Am primit astazi un mail care spunea "Felicitari, ati primit cadou o carte virtuala din partea domnului V.M". Am zis ca e consuetul spam si eram cu degetul pe delete...dar mi-a sarit in ochi numele individului. Chiar il cunosteam...stiam ca a scris un roman "alternativ", "Un bisex la Paris" dar ca ii fusese refuzata publicarea. Am intrat pe linkul respectiv...si stupoare...puteam descarca gratis cartea...ca doar era un cadou.
Imi venea sa rad, la gandul ca mai ieri abia strangeam bani pentru o carte de la anticariat...ca umblam 3 ani cu aceeasi pereche de cizme si ma duceam in cluburi in functie de pretul la bere...si toate astea mi se pareau al naibii de normale si nu ma deranjau in niciun fel. E de ras...pt ca acum nu concep sa citesc o carte fara pagini...si drept urmare am printat minunatul roman. E de ras...pt ca eu pot citi o carte doar daca e a mea, cumparata de mine si cu semnatura mea in coltul stanga sus al primei pagini. Cartea e o posesiune serioasa...nu pot citi macar cartile altora...parca mi-ar putea influenta modul in care imaginez povestea. Nu-i asa ca e o prostie?
Acum ma gandesc ca peste niste ani voi citi carti virtuale scrise de gay la varsta a doua...si mi se va parea normal si nu ma va deranja in niciun fel. Pai cum naiba sa nu fie de ras ca timpul trece...si lucruri de neimaginat ieri...azi sunt al naibii de posibile!!
Ma gandeam...oare cum vor incepe povestirile mele pentru nepoti? Va fi probabil 2045 si eu voi spune..."Pe vremea mea, Pluto era o planeta".


eu va doresc sa traiti fericiti pana la adanci batraneti..
apoi Jupiter cu centura lui portocalie si cu cei patru sateliti...apoi ai ras de mine ca nu gaseam ursa cea mare...


?