Multumesc fetelor de sustinere,dar uneori mai cedez si eu nervos....mai ales atunci cand eram epuizata si fizic si psihic.
Facusem miscarea gresita sa ies cu Viktor cu tricicleta,ma alergase tot parcul de am stat seara cu picioarele sub dus rece...fetita se maraia ca ii era foame si prapaditu asta mic se inhaitase cu un copil mai mare cu o trotineta si nu vroia sa vina acasa...si mai aud si tzatele alea ca mai comenteaza si ma barfesc pe la spate.
Problema este de fapt ca eu nu mai am nervi sa stau la barfe cu ele,nu ma intereseaza subiectele lor cu pastile de slabit si regim disociat ca sunt paralela la capitolul asta...cand ies afara vreau sa-mi petrec timpul cu copii,sa ma uit cu admiratie la ei,sa o vad pe fiica-mea cum gangureste si se cearta cu frate-sau...sa vad cum evolueaza,ce au mai invatat deoarece in casa imi fac treburile si imi scapa multe ..nu ma intereseaza daca se inteleg sau nu cu barbatii lor si sa-mi dea sfaturi cum merge bine o casnicie...NU VREAU....eu de unde am plecat,ele inca nu au ajuns ,si probabil le deranjeaza..vad in mine o increzuta.
Li se pare absurd de ce il invat pe fiu-meu sa diferentieze copacii..mergem pe strada si il invat sa-i diferentieze dupa frunze. de ce joc fotbal cu el....scormonim in mijlocul parcului dupa furnici,gaze si ce brontozauri or mai fi pe acolo....Si din cauza asta poate sunt privita ca o ciudata.
Am mamici cu care sunt pe aceiasi lungime de unda dar nu in parcul in care ma duc eu,,,asta e cel mai aproape de mine si nu ma pot aventura cu 2 copii prea departe..asa ca trebuie sa tac si sa inghit..o fac pt copii ,eu o sa rezist cumva
![[czid]](./images/smilies/capzid.gif "capzid")
![[:D]](./images/smilies/bigsmile.gif "zambet larg")
![[cfev]](./images/smilies/ciocan.gif "ciocan")
