S-a suparat "e atunci n-ai decat sa te duci numai tu",dupa cum spuneam eram sigura ca asta va fi replica lui..."mai bine te duci doar tu cu maica-ta i-am raspuns eu"
Am uitat sa precizez ca inainte de aceasta "minunata" discutie l-am intreba,"ti-ar place sa mergem undeva doar noi?",la care el "nu,ca n-avem bani,ca tu te plangi ca te dor picioarele,ca ti-e frig"...m-am schimbat la fata,a incercat el s-o dreaga c-a glumit dar nu m-a convins,ca sa mai spun ca el isi face planuri sa mearga singur la anu' in Spania la sora-sa ,pe noi nu ne-a inclus nici o secunda in planurile lui...incerc sa fiu cat mai obiectiva in afirmatii si as indrazni sa spun ca ori e cel mai mare capos si imatur om pe care-l cunosc si vorbeste la nervi, ori sunt eu o fraiera ca inghit toate astea si nu vad ca el de fapt sta cu mine pt copil...nu stiu ce sa mai spun...nu stiu ce-mi doresc acum...un lucru e clar concediul meu se va transforma intr-un cosmar oricum ar fi...pentru ca incertitudinea asta ma omoara...
I-am spus " mai daca as lua-o si eu pe maica-mea cu mine cum ti s-ar parea?" stiti ce mi-a raspuns? "Atunci cand maica-ta o sa ne ajute cu atatia bani ca maica-mea atunci poate sa mearga" ,totul de masoara in bani la el, si nu e prima oara cand face asfel de remarci...plus ca mai nou cica a vazut-o nu stiu cine pe maica-mea ca o brusca pe Laura in parc...cred ca-i cu capul, simt c-o iau razna pe cuvant...el e fixat pe ma-sa si-atat,nu suporta ideea ca eu nu m-am atasat de ea si nu stie cum s-o mai incante si culmea e ca pana la ora asta maica-sa tot nu vrea sa mearga cu noi si el tot insista...
Il mai doare piciorul cate putin si se da cu un sfert de tub odata( fara sa exagerez) si-l intreb ,mai ce te dai cu atata? efectul e acelasi,nu? Vreti sa stiti raspunsul? " Lasa ca o sa-ti dau banii pe tub daca-ti pare rau dupa el"
Numai asa in doi peri imi raspunde sau cu " lasa-ma -n pace!"
Incep sa cred ca toata povestea asta in loc sa se rezolve, mai tare se inrautateste...degeaba imi bat gura...uneori i le trantesc pe toate la nervi...si dupa lungi taceri isi da si el seama ca poate am oarece dreptate si o da la pace...dar toate pana la ma-sa...citez " mama e sfanta ca s-a chinuit singura cu mine si cu sora-mea si s-a lasat pe ea pt noi"


nu pot sa-mi dau seama ce poate gandi o persoana care vorbeste asa cu persoana care sta langa tine mereu. cat despre mama lui, daca e sa o luam asa si maam ta s-a chinuit cu tine sa te cresca asta este rolul mamei pana la urma , si tu te chinui sa cresti copilul care este si al tau dar si al lui. macar pentru asta sa te respecte daca nu pentru altceva. nu stiu ce sfat sa itit dau singurul lucru pe care il poti face e sa incerci sa il schimbi ca doar nu o sa divortezi sa ramai singura cu un copil. nici nu se pune problema de asa ceva



da' am fost harnicuta foc la capitolul asta!
In mod normal primii ani de casnicie sunt cei mai frumosi, la noi au fost cei mai grei, vesnic ne certam si vesnic -cand auzea reprosurile mele la adresa maica-sii- imi spunea ca nu e adevarat, ca mi se pare, ca sunt eu orgolioasa... samd. Mai-mai sa ma hotarasc sa-mi cresc singura cei doi copii! Ajunsesem la limita! Nici o clipa la noi nu s-a pus problema de ajutor financiar din partea lor, dimpotriva veneau sa ne ceara bani in virtutea faptului ca, datorita lor a ajuns baiatul inginer, ca l-au tinut in facultate, prin urmare le e dator pana la adanci batraneti!
In timp a inceput sa vada si el ce fac parintii mei pentri noi si ce (nu) fac ai lui, a inceput sa se detaseze si chiar daca acum ne mai vedem cand si cand relatiile sunt de complezenta! Cred ca tu iti poti da seama care sunt cu adevarat sentimentele lui pentru tine si daca merita sa lupti pentru casnicia ta, daca el chiar te iubeste va renunta la dependenta asta, parerea mea! Numai bine, Andra