by MihaelaStoiciuc » Sat Jun 27, 2009 11:15 pm
Stiu un "personaj" cu care am avut o relatie sexuala perfecta. In rest, ne impacam foarte bine, dar pana la urma s-a dovedit ca nu era totul roz de niste flecustete ne-au despartit - mai exact l-au determinat pe el sa ma paraseasca (Stiti expresia "I s-a urat cu binele"...) A fost o ruptura urata-urata, cu scandal, amenintari si toate alea - mi-e si penibil cand ma gandesc ca am putut sta atatia ani cu un asemenea om (?). S-a casatorit cu o tipa mai urata ca mine, de conditie mult mai modesta, cu perspective profesionale asa-si-asa... Ma rog... Nimic special. Nu stiu daca apucase deja sa se casatoreasca, dar deja umbla prin oras povestind diversilor care stateau sa-l asculte ca nu are nicio satisfactie in pat cu ea, ca mai are nevoie de cel putin o femeie, ca nimeni nu a fost si nu va mai fi cum am fost eu. Si bag mana in foc ca inca inchide ochii si ma vede pe mine cand "presteaza" la ea - imi pun capul la bataie.
Asa ca... ce sa mai intelegi cand vine vorba de barbati?!?!
Iar despre problema ridicata de Mary.......... tot ritualul acela "de imperechere" pe care barbatul ar trebui sa-l execute isi are rolul lui, nu degeaba e dat de la natura intr-un anume fel. Barbatul trebuie sa invete din nou sa curteze si sa adore femeia de langa el si abia apoi sa aiba pretentii de la ea.
O femeie este atat de buna in pat pe cat se pricepe barbatul sa o faca sa fie.