by cleo28 » Fri Jun 19, 2009 2:20 am
Lucram acasa si ma gandeam la viata mea,un fost sot inca disperat,obsedat de mine,un amic care inca ma iubeste in felul lui,cam de vreo doi ani....si totusi eram atat de singura!Viata nu e facuta sa traiesti de unul singur,problemele sunt mai usor de depasit in doi,merit un barbat adevarat,care sa ma accepte asa cum sunt,cu trecutul meu,cu firea mea,cu defecte,cu calitati,sa pot fi EU!
Presimteam ca urma ca cineva sa ma invite la un suc.Ma gandeam cum va reusi oare pentru ca eu nu sunt usor de convins.Si cum se putea intampla asta daca eu lucram acasa?Coseam niste camasi pentru un club de pescari.Apoi au venit la proba.Vreo 10 persoane.Dar EL nu era unul dintre ei.
O patroana care avea o croitorie ma chema cu insistenta sa o ajut la o comanda,nu ne vazusem decat o data dar a ramas impresionata de faptul ca situatia noastra semana, era divortata si avea o fetita ca si mine si nu a uitat ca la interviu am specificat ca facusem o rochie de mireasa.
Ca sa nu mai lungesc povestea,am ajuns si la ea,4 zile am lucrat impreuna de dimineata pana seara.In prima seara,fratele ei venit din Italia,\ pentru cateva zile,incercase sa ma corupa sa mergem la un suc.Nu reusise.Intr-un moment cand el era iesit,ea ma rugase sa merg cu el,ca doar are nevoie sa vorbeasca cu cineva,sufera foarte mult pentru ca tocmai il parasise prietena cu care urma sa se casatoreasca,Se despartisera fara nici un motiv,fara sa se certe ,doar pentru ca mama ei a facut tot posibilul sa-i desparta.
Am mers la un suc si pentru prima data in ultimii doi ani un barbat a reusit sa-mi atraga atentia.Doua ore nu m-am plictisit.M-a impresionat povestea lui si cat de mult suferea,dorinta lui de razbunare,cu cata pasiune o iubea pe acea femei care nu il merita.
In timp ce-mi povestea de ea,facea cate o pauza in care imi arunca cate o privire fulgeratoare,ori imi facea un compliment,ori imi spunea"daca ma indragostesc de tine?"Apoi incerca sa nu se mai gandeasca la asta si continua povestea,ca apoi sa se opreasca din nou sa imi admire ochii,mainile...bineinteles ca nu credeam nimic din complimentele lui,eram prea obosita,nu ma vedeam deloc atragatoare,dar demult nu ma mai privise cineva asa ca el,ca pe o femeie,nici chiar amicul meu,chiar daca m-ar fi privit,ar fi facut-o pe ascuns...
Priveam si eu persoana din fata mea ca pe un barbat.Si nu-l vedeam frumos,poate doar buzele,poate chiar si ochii,acei ochi care ma dezbracau din priviri...si totusi nu ma puteam gandi ca la barbatul pe care-l asteptam in viata mea.Va fi doar un amic,si-atat.Aveam impresia ca il cunosc de-o viata.M-a condus acasa,ne-am plimbat,a inceput sa ploua,am deschis umbrela si atunci l-am luat de brat.Eram ca doi prieteni vechi,nu simteam nici o atractie pentru el,mai facea doar cate o aluzie la ce_ar fi daca...glumea. i-am spus din start,nu sunt de o noapte,daca vrea o femeie de-o noapte sa mearga la discoteca,sa caute una cu forme(eu sunt mica si slaba),sunt destule care ar vrea,eu pot doar sa-i fiu amica.
Ajunsi la scara,am sunat la interfon sa fiu sigura ca ma deschide cineva,am intrat amandoi in scara si am mai stat la o tigara.Era trecut de ora 12.Parca eram doi adolescenti,dar eu nu asteptam un sarut de despartire,iar lui parca ii era atat de greu sa se desparta de mine.A vrut sa urce sus la o cafea,i-am zis ca e tarziu dar poate veni maine.Nu s-a dat la mine,cred ca doar s-a simtit bine dupa multa vreme,si pentru mine a fost o companie placuta.
A da pentru a da,este singurul mod de a trai,singurul mod de a iubi.
