Pasiune si suferinta

[Cami-N]

Este normal sa simti asa...tu esti cea care iubeste dintre voi doi,el este sigur ca oricand la un simplu semn,te vei intoarce la el...chiar si fara semn. Eu am fugit mereu de genul asta de relatii,mi-a fost mereu teama de genul asta de suferinta...asta nu inseamna ca nu am avut parte de ea. Cata vreme simti iubire pentru el,mi se pare zadarnica incercarea de a sta departe de el in situatia in care tu il vezi zilnic la munca. Ochii care nu se vad se uita....este o vorba adevarata sa stii... Eu iti doresc succes in incercarea ta dar sa nu suferi inutil,fa ce-ti dicteaza sufletul...orgoliul conteaza cel mai putin in asemenea situatii!

[Claudia_34]

Vilhelmina, n-as vrea sa fiu in pielea ta. pare a fi o legatura in care tu iubesti, intens si constant, iar el e prezent doar cand simte o atractie sexuala. e invatat sa isi ia de la o femeie ce vrea si cand vrea, in forma in care o vrea. nu cred ca stie sau poate sa iubeasca altfel. sunt convinsa ca se poarta cu toate partenerele lui la fel. iar pe tine te intriga grosolania lui si puterea lui de a-si stapani sentimentele. poate gresesc, dar nici nu cred ca le are, asa ca ii e usor sa se "stapaneasca". e doar un tip senzitiv, obisnuit sa vrea imediat si sa aiba imediat. un tip care adora sexul de consum sau, stiu si eu, relatiile de consum.
iarta-ma daca gresesc, dar iti sporesti cantitatea de viata netraita ramanand atasata de el.

[Vilhelmina]

E cam fumat subiectul acesta, nu? Chiar eu incep sa ma plictisesc de el. Barbatul acesta n-a dat doi bani pe mine, cea pentru care doi ani de zile el a fost centrul universului. M-a vrut, m-a avut, s-a plictisit. N-am fost o prada usoara pentru el, dar din momentul din care i-am cedat, am devenit una dinte celelalte, multe, pe care nu le-a iubit, sau cel putin nu cu adevarat.

Cami, ai dreptate, orgoliul nu conteaza.
Dar chiar ca urmare a celor intamplate am inceput sa-mi pretuiesc demnitatea. Acum stiu din experienta ce mult conteaza sa nu accepti lucruri umilitoare. Si mai conteaza mult sa ramai curat, sa nu gandesti urat, sa nu te apuci sa faci lucruri urate, nascute din ura, oricat de mult suferi, pentru ca la urma tot raul se intoarece asupra ta.

Acum nu m-as mira sa incep sa devin din nou interesanta pentru el. Dar - ce ciudat - pe undeva nu ma mai intereseaza...

[Claudia_34]

Sunt sigura ca va reveni, asa cum este obisnuit. E si dificil sa rezisti asalturilor lui atunci cand o va face din nou, atata timp cat lucrati in aceeasi firma si va vedeti deseori. Insa, cand cineva drag te raneste grav, intensitatea cu care iubesti s-ar putea sa nu mai fie ca la inceput. Multa putere si intelepciune, Vilhelmina!

[Vilhelmina]

Va multumesc tuturor celor care mi-ati raspuns si m-ati inteles. Acum nu se intampla multe.
Incerc sa inteleg lucrurile, incerc sa inteleg ce am gresit si vreau sa stiu daca pot sa repar ceva. Refuz sa cred ca lectia asta de viata a fost una despre ura.
Vreau sa ma uit adanc in mine si sa aflu raspunsurile.
Nu ma simt puternica. Dar am ajuns sa pretuiesc mult adevarul, chiar daca uneori doare.
Vreau sa stiu cine sunt de fapt si incotro ma indrept...

[Vilhelmina]

Stam la birou. El langa mine. Nu ne vorbim unul altuia in mod direct. Fata in fata cu mine un amic bun - amic, doar atat -, care e prieten bun si cu el. Sa-i zicem amicului Lica. Ii citesc o stire caraghioasa si abia imi stapanesc rasul. Nu mai pot, incep sa rad.
La care seful nostru il ia un pic peste picior pe El. Ceva de genul: vezi ca Lica ti-a luat gagica. Nu faci nimic? La care el raspunde ceva usor jignitor (pentru mine), dar nu sunt atenta - voit - rad in continuare si vorbesc cu Lica.
Nu stiu cum intra in discutie ideea ca El m-ar fi vandut lui Lica. Si ultima remarca (El catre Lica): vezi ca patesti ca si cu masina, (Lica luase cu ceva timp in urma o masina care s-a dovedit neutilizabila) IEI TOATE C---CATURILE.

Am ramas perplexa. De unde si pana unde? De ce?
M-a intors pe dos povestea asta. Imi revenisem putin, incepusem sa ma simt bine...

Ce parere aveti?

[bibishka]

[mary_lou]

Io nu mi-am bagat nasu' aici, poate pentru ca imi imaginez prin ce treci...Io as zice pe langa ce a zis Bibi, sa reflectezi bine la ceea ce vrei, ce iti doresti in viata si ce te face cu adevarat fericita...Este greu avand in vedere ceea ce simti, dar nu imposibil...Nu-ti poti irosi viata asa, meru intrebandu-te, mereu sperand, mereu dorind...E chinuitor...I-ati o pauza si incearca sa te descoperi pe tine...Ce te face pe tine multumita? implinita?cum te vezi peste 5-10 ani?

[Claudia_34]

Vilhelmina, ii starnesti agresivitatea pentru ca probabil simte ca vrei sa-i dai o lectie si te prefaci a fi indiferenta. De fapt, nu esti indiferenta. Esti o femeie ranita, care nu poate sa uite sau sa ierte, care inca asteapta de la el ceva frumos, dar nu accepti ca omul ala nu poate fi decat urat. cand nu o sa mai astepti nimic de la el, o sa te linistesti. Nu te va mai afecta nici marlania lui, nici incercarea de a-ti intra in gratii. dar pana atunci...multa forta!

[mischaela]

eu imi aduc aminte de " legendele toamnei" ...
doame cat ma deprima filmul ala de fiecare data ...
cum a stat si a asteptat o viata intreaga dupa ... fat frumos ... brad pitt ...