Sti Mary, eu am convingerea ca si un gand, un zambet, un gest...poate fi comoara pentru cineva la un moment dat...E bine cand nu trecem mai departe fara sa ne punem intrebari...Din pacate nu putem salva lumea...insa e gresit sa credem ca nu putem face nimic. Traiesti frumos...asta trebuie sa iti dea o imensa satisfactie.
Pupici lui Ota pe ochisorii aia mari si frumosi si sa se faca bine repede de tot!!
Ah...in alta ordine de idei m-ai facut sa zambesc cand am citit despre intamplarea cu naluca aia din trecut; mi s-a intamplat acelasi lucru acum cateva zile...si inca ma mai intreb..."m-am bucurat? mi-am amintit? sau ce?"
Si inca ceva...mie imi place si Mary cea filozoafa!!!





pentru Ota si sa ne spui diseara ce ati facut la oftamolog...iar tragedii din astea de care ai povestit tu sunt la tot pasul de noi depinde sa facem o fapta buna care pentru cel aflat in suferinta poate insemna o farama de viata...asa cum ai spus tre' sa nu uitam sa fim oameni mai intai de toate

...