The story of Mary....

[marimira]

Vaiiii,nu te mai intreb la ce ora te trezesti ca stiu deja

[mary_lou]

Pai vezi ca stii...

[marimira]

Lasa mai Mary ca vine ea si vremea ta,tragi si tu o dostractie zdravana sa te revansezi.

[mary_lou]

Deocamdata ma distrez pe aici cu voi!

[marimira]

foarte bine,eu ma distrez cu una bucata bilant intortocheat

[mary_lou]

io gata ..am inchis office-ul si ma lejeresc...binemersi...Is varza tocata la ora asta...Nu mai vreau sa vad nici un omulet ca ma streseaza...

[marimira]

Fa si tu o plimbarica mica sa te ma aerisesti si dupa aia dute acasa,o shopinguiala ceva.

[mary_lou]

Nu poci, la 16 pregatesc mapa pt semnat...

[marimira]

Of ! Mama ei de mapa!

[mary_lou]

Si inca o zi a mai trecut...S-a mai scris o fila din povestea mea...
Facand retrospectiva a zilei de azi, nici nu stiu cand am apucat sa le fac pe toate...Uneori timpul e bland cu mine si alteori alearga ca nebunu...
Ma apuca groaza la ziua de maine, programul de la munca ma sleieste de puteri la propriu vorbind...Maine am programamre la oftalmo cu Tavi..Am reusit sa ii scot toate genele din ochisori, dar are in continuare ochisorii rosii..Sper sa nu fie ceva grav...
Mai am de pus niste poze de la petrecerea din wek dar nu mai am energie sa descarc camera si sa le uploadez...
Cineva , din trecutul meu si-a facut aparitia azi...Temeri si emotii....A trecut mult timp...Am uitat..
Unele lucruri marunte nu le uit, dar ceva asa de important oare cum am putut uita?!!Sau nu e important...Cred ca mai bine asa...
Of mai bine merg la somn decat sa filozofez ca besmetica pe aici...Sunt pur si simplu prea obosita sa spun ceva coerent la ora asta...
Vreau dar nu pot...Ma irita neputinta...Imi zic: O sa fie bine Meri, oricum, viata merge inainte...
Trebuie sa ajung la Bucuresti, sa imi respect promisiunea..Promisiunea de a fi om...
Aici, pe langa mine , e un supermarket...Zi de zi, un baiat la vreo 23 ai, dupa ora 17, cand ma intorc de la munca , il zaresc cu o pancarta..de vreo doua luni incoace : "Fratele meu are leucemie.Are doar 13 ani.Va rugam sa nu fiti indiferenti"..
De fiecare data lasam acolo, 5, 10 lei, 20 lei...A ajuns bietul baiat sa zica: Doamna dar ati dat si ieri...
Banii se fac, si cum ii faci asa se duc...

Nu l-am zarit nici ieri si nici azi...Poate maine il voi zari, trebuie sa il zaresc , altfl as ramane mereu cu gandul neputintei...
Maine va fi acolo, la fel, acelasi chip inalt, tanar dar garbovit de tristete, stand cu privirea in jos si spunand un simplu: "Sanatate", oricui care binevoia sa il bage in seama...
Pe langa noi sunt adevarate drame...Am refuzat mult timp sa ma consum pe tema asta dar nu pot fi indiferenta...
Oare cand am uitat sa fim oameni cu cei ca noi?!Suntem trecatori...