Pasiune si suferinta

[Cami-N]

Oaaauu! Azi am citit prima oara povestea ta. Eu te inteleg,stiu ca treci prin ceea ce treci fiindca noi,femeile,suntem capabile de iubire puternica si abandon total in ea...suntem capabile sa renuntam la orice urma de orgoliu pentru cateva clipe de pasiune absoluta... suntem in stare sa iertam cele mai mari greseli si sa uitam cele mai mari suferinte... Eram convinsa ca nu esti o pustoaica...parerea mea este ca fetele de 20 de ani nu pot sa simta adevarata pasiune trupeasca... Parca si asta se invata in timp... Am scris doar parerea mea...ceea ce iti doresc tie,este sa ai parte de cat mai multe clipe pasionale si frumoase...poate in cele din urma se va stinge de la sine focul,fara sa rupi ceva din tine! Numai bine!

[Vilhelmina]

[Cami-N]

Cumva,era greu de crezut ca el se va schimba fata de tine,ca va deveni acel barbat care sa te merite...probabil ca acum simti un mare gol; in loc sa te simti usurata ca totul s-a sfarsit, simti ca ai pierdut ceva si ca nu vei reusi sa umpli lipsa... Cine stie ce va mai fi... sper doar sa reusesti sa fii linistita si impacata cu tine insati

[ilinca_mioara]

Trist...si foarte dureros.
Te inteleg foarte bine si stiu ca uneori ai senzatia ca nu se mai termina. Esti constienta ca pentru 5 minute de fericire vei suferi zile, saptamani...si totusi iti doresti acele 5 minute!!!!
E greu sa dai sfaturi, e greu sa te pui in locul altcuiva.....iti doresc doar sa nu ajungi sa-ti dai seama ca te stingi incet-incet...ca om, ca femeie...ca suflet!

Bafta multa!

[Vilhelmina]

Multumesc pentru raspunsuri.
Imi cer scuze daca par plicticoasa, stiu ca ma invart in jurul unicului subiect care ma intereseaza in acest moment - dar e singurul loc unde pot sa ma descarc, si cateodata am nevoie sa scriu ce am pe inima.

Azi am simtit ca ma doreste. Nu stiu cum sa descriu senzatia - e ceva rascolitor si foarte puternic. Parca tine de domeniul paranormalului, dar asa e, daca se gandeste la mine intr-un anumit fel, simt, chiar daca fizic ma aflu departe. Si intr-un moment s-a petrecut ceea ce mi-era teama sa nu se intample. L-am iertat.

Pur si simplu nu pot sa calc in picioare iubirea. Exista, e ceva divin, daca o distrug, distrug si o parte din mine.
Insa nu s-a petrecut nimic intre noi, ne purtam la servici ca doi straini, nu-l iau in seama. Nu-i caut privirea, nu reactionez la glumele lui. Ma tin tare pe pozitie.

Singura consolare e ca eu i-am spus ca s-a terminat. Nu m-am milogit si nu m-am umilit in fata lui. E singurul meu avantaj, trebuie sa tin de el cu orice pret. Daca fac spre el un pas cat de mic s-ar putea s fiu refuzata si atunci ma voi simti in iad. Iar daca nu ma refuza, nici atunci nu am de ce sa ma bucur, caci il cunosc si stiu ca nu apreciaza niciodata ceea ce are...

[ilinca_mioara]

Pot intelege prin ce treci.....chiar foarte bine...
Din pacate, toate astea te vor secatui...la un moment dat iti vei da seama ca trec clipele, minutele, orele, etc.....si ramai cu cateva amintiri.....
Eu te-as sfatui s-o rupi total....dar stiu ca e fff greu!
Iti doresc sa ai putere sa ajungi sa nu mai suferi....o spun din experienta....

[Vilhelmina]

Treasure, cand i-am spus ca s-a terminat, a fost ca o eliberare. Eram deja secatuita. Nesiguranta ultimelor zile, comportamentul lui, apoi certitudinea ca ma minte...a fost ca un cosmar. Cred ca asta a fost cea mai grea perioada. Stiam ca ma minte, simteam ca nu il mai interesez si nu intelegeam.
Acum ma simt mai bine, sper sa nu ma amagesc.

Cred ca am formulat in ultimele luni vreo 5-6 scrisori de despartire. Insa cand eram pe punctul de a le trimite, efectiv nu aveam taria. Stiam ce va urma si nu ma simteam in stare sa-i fac fata. Incercam sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic, imi ascundeam durerea, si totul continua...Poate intelegi ce mult conteaza pentru mine ca am reusit sa pun punct in sfarsit.

Nu vreau sa continui, cel putin eu sigur nu am sa fac vreun pas spre el. Insa, sincer, as fi fericita sa stiu ca ii pare rau si ca m-ar vrea inapoi

[ilinca_mioara]

Daca simti ca vei fi fericita daca te doreste inapoi, e clar ca nu s-a terminat nimic.....acum depinde de cat poti tu duce.....

Sper sa ai putere sa treci cu bine peste tot ce va urma...

[Vilhelmina]

Stiu ca nu s-a terminat, il mai iubesc si acum. Dar nu as vrea sa schimb situatia actuala cu cea de dinainte de "despartire". Am pus ghilimele, pentru ca de fapt de mult nu mai simteam ca ar trai legatura noastra. A fost umilitor s simt ca ma vrea din ce in ce mai putin, ca nu-l mai interesez aproape deloc.

Nu stiu ce va urma. Sper sa nu dau inapoi. Nu mai vreau cele "cinci minute de fericire" tocmai pentru ca stiu ca nu rezolva nimic si tot eu voi fi cea care va suferi.
La voi cum a fost? Te simti vindecata acum?

[Vilhelmina]

Cat e de nedreapta soarta. El s-a purtat urat cu mine, totusi eu sunt cea care sufera. El e bine mersi, nu-l intereseaza catusi de putin sa se impace cu mine.

A realizat ca nu-l salut, ca nu-i vorbesc si ca relatiile noastre le limitez la ce e absolut necesar in interes de servici. Sunt clipe cand ma simt puternica si stapana pe mine. Dar de cele mai multe ori nu sunt, as vrea sa nu ne fi certat, sa fie totul ca inainte. Cat pot fi de absurda...