Romani din toate tarile uniti-va!

[Arheoloaga]

Un Craciun Fericit voua si familiilor voastre...Fie ca atmosfera sarbatorii Nasterii sa fie in fiecare casa de roman in orice colt al lumii!

[Arheoloaga]

Ma gandeam sa mai povestesc despre ultimele stiri cu romani din presa italiana, dar nu ma pot hotari: e mai interesant cazul romanului beat care a furat o masina, a facut accident si a omorat un om...sau o fi mai interesant cazul prostituatei sechestrata de alti conationali...sau despre cei patru violatori...
Hmm...paleta este larga...dar mai bine ma abtin si imi indrept atentia spre CARNAVAL! Mai este putin si se da startul petrecerii, iar la sfarsitul lunii, in fiecare oras are loc parada carelor alegorice si la Venetia, binecunoscuta defilare a mastilor. Imi place tare mult aceasta sarbatoare, veselia, culorile, costumele si multimea de confeti care ploua de peste tot!
Mi-ar placea sa stiu cum este gustata aceasta perioada si in alte tari Europene...Aici deocamdata este liniste...insa au aparut costumele in magazine, precum si dulciurile specifice: fritelle(care sunt ca niste gogosi aromate si umplute cu diferite creme), chiacchere(minciunele) si pinza(un fel de paine cu stafide, muguri de brad si alte nebunii).
Adyne, in Irlanda se sarbatoreste cu mare fast ca in celelalte tari catolice? Banuiesc ca esti in Republica Irlanda si acolo fiind majoritar catolici ar trebui sa aibe obiceiuri legate de acest eveniment...
Daca mai intri...povesteste

[Arheoloaga]

Chiar daca acest subiect risca sa devina un al doilea jurnal personal (fetelor de peste mari tari...dati-mi un semn!!!!) nu pot sa nu scriu despre Carnaval!!!
Mie imi place Carnavalul. Mult. Este o traditie care ar trebui adoptata de intreaga lume! E o zi in care pur si simplu nu te poti gandi la lucruri cu adevarat serioase. Din toate partile te inunda culoarea, veselia, zgomotul si rasetele copiilor. Ieri abia daca am reusit sa stau in birou patru ore... eram mai mult cu ochii pe fereastra privind pregatirile pentru parada. Pana la urma m-am invoit si m-am alaturat multimii...chiar si fara costum(desi uneori, costumatia de birou poate parea un costum de Carnaval ).
Dar las imaginile sa vorbeasca:







[URL=http://s372.photobucket.com/albums/oo165/Arheoloaga/Carnaval%202009/?action=view&current=CIMG2670.flv][/URL]
[URL=http://s372.photobucket.com/albums/oo165/Arheoloaga/Carnaval%202009/?action=view&current=CIMG2677.flv][/URL]
La sfarsitul paradei,(de obicei sunt in jur de 20 de care) se acorda un premiu celui mai reusit dintre acestea. Anul asta nu am reusit sa le vad pe toate, insa mi-a placut unul cu o scena din vestul salbatic. Din pacate criza economica s-a facut simtita si centrele culturale au cam facut economie la materiale.
Trebuie spus ca pentru realizarea unui astfel de car si a coregrafiei este nevoie cam de 6 luni de pregatire si totul se face pe baza de voluntariat(dar bineinteles, exista sponsori care acopera costurile pt cumpararea hartiei, aracetului, cabluri si tot ce mai trebuie pt machete).
Una peste alta a fost frumos, m-am intors acasa fredonand si cu confeti pana si in pantofi

[bella84]

Superb, Raluca (sper ca am nimerit o) multumim ca ne ai incantat privirile...ce frumos ar fi sa avem si noi aici in Romania un carnaval

[robertzica]

Raluca, superbe fotografiile de la Carnaval si... felicitari pentru ca ai ocazia sa vezi asa ceva.

Am citit postarile tale de la subiectul acesta si sunt de acord cu tine mai putin la un capitol:

"Ok, daca o dadaca din Romania vrea sa fie dadaca in UK, e perfect...castiga mai mult, asta e cert. Dar ca un profesor sa stearga la poponet un copil francez e cam dureros...Stii de ce? Pt ca ar putea sa aibe rabdare in Romania, sa isi echivaleze studiile, sa dea daca mai e cazul cateva diferente si sa emigreze ca profesor. Si mandria si banii se dubleaza!
Nu e deloc usor...eu inca nu am reusit sa imi echivalez studiile, probabil reusesc undeva prin vara si am stat luni bune acasa pana sa gasesc ceva relativ multumitor( si nu ma refer la bani pt ca iau cu foarte putin mai mult decat castigam in Romania)dar nu as fi putut sa fiu ingrijitoare...ce naiba...adica sa uit de anii prin scoala si de banii dati pe carti? Trebuie sa ai un punct de plecare cat de cat viabil...sa te gandesti ce iti place tie, pt ce esti facut etc etc...Ca e greu dupa 5 ani ca baby sitter sa gasesti de lucru in medicina, cercetare, invatamant sau mai stiu eu ce domeniu.
Bineinteles, eu ma refer la persoane in situatia mea, care probabil vor ramane toata viata in tara de adoptie iar integrarea sociala se face mult mai usor daca pleci totusi de pe picior de egalitate..."

Mai am 21 de zile pana cand voi pleca impreuna cu familia mea in statele unite (trebuia sa plecam in mai dar... am hotarat sa plecam ceva mai repede). In momentul acesta nu stim daca plecarea va fi una definitva ori doar pentru o perioada mai lunga de timp. Oricum, plecam cu 2 copii mici si cu bani care sa ne acopere cheltuielile pentru aproximativ 3 luni. In Romania am fost director de resurse umane (acum sunt in concediu pentru ingrijirea copilului si, evident, nu ma voi mai intoarce la serviciu) iar sotul a avut o afacere in domeniul constructiilor. Am castigat la loteria vizelor si am decis sa profitam de aceasta ocazie desi... momentul nu este tocmai cel mai fericit (cu 2 copii mici si in plina criza financiara). Sincer iti spun, in primele luni voi accepta orice job mi se va oferi si sotul la fel. De ce? Cu 2 copii atat de mici nu imi permit sa astept, sa caut un anumit nivel din primul moment. Va fi greu si va fi frustrant dar, pur si simplu, nu voi avea de ales. Ce stiu sigur este ca voi lupta sa nu raman cu un job care nu mi se potriveste, ca voi incerca sa fac tot ce se poate sa ajung la macar la nivelul din Romania.

Pentru tine emigrarea a insemnat altceva... ai plecat de acasa, intr-un loc unde te astepta cineva cu o casa, cu un anumit nivel de viata si atunci ti-ai permis sa nu ai serviciu, sa cauti, sa astepti. Noi nu ne permitem asa ceva.

Trebuie sa mai spun ca noi am fost in SUA si stim unde mergem, sora sotului este acolo si, deja, avem un contract de chirie pentru un apartament pe numele nostru, avem diverse obiecte de mobilier, cam tot ce trebuie in bucatarie cumparate in momentul acesta, Cv-urile trimise pe la cunostintele lor si pe la oamenii pe care i-am cunoscut atunci cand am fost in vacanta acolo (nu sa ne angajam pe pile dar... sa fim contactati in caz ca se iveste un post care se potriveste cu ceea ce stim noi sa facem)... si, mai important decat orice, avem sprijin moral (pentru mine asta conteaza mai mult decat orice). Totusi, sunt familii care au emigrat fara sa aiba nimic din toate astea (nici ce ai avut tu si nici ce vom avea noi) si atunci... pur si simplu nu au avut de ales.

Cat despre echivalatul studiilor in Romania si apoi sa pleci... uneori ti se ofera sanse pe care nu le poti refuza iar amanarea ar insemna pierderea definitiva.

Stiu ca e deprimant ca se intampla asa dar... trebuie sa acceptam realitatea: Romania este inca mult prea departe de tarile civilizate.

[Arheoloaga]

Scuza-ma Roberta dar abia acum am vazut postarea ta!
Mai inainte de toate iti urez tie si familiei tale mult mult succes in aventura asta pe care ati decis sa o infruntati cat de curand si bineinteles va spun sa aveti incredere in voi si sa profitati la maxim de oportunitatea oferita.
Asa cum bine spuneai si tu, emigrarea este pentru fiecare o experienta diversa, si asta din cauza motivelor care duc la decizia de a pleca din tara de origine. Inteleg ca si in cazul vostru, nu problemele financiare v-au indemnat sa depuneti actele pt loteria vizelor ci poate doar nevoia si curiozitatea de a sti ce inseamna "mai bine" repet, nu din punct de vedere financiar ci mai mult moral, civic, politic etc. Bineinteles ca acolo veti avea nevoie de o slujba pt inceput, insa important cred eu este sa nu va permanentizati intr-o satare de fapt.
Asa cum spuneam si in celalalt post...eu am stiut ca vin aici pentru o perioada nelimitata de timp si mai ales stiam ca vin aici sa ma casatoresc. Asa ca am facut un rationament prostesc daca vrei: " in Romania cum s-ar fi schimbat viata mea dupa casatorie". In mod cert nu as fi renuntat la slujba pe care o aveam pt a deveni vanzatoare sau ingrijitoare sau in cel mai bun caz baby-sitter. Bineinteles, respect toate aceste meserii, dar habar nu am sa le fac asa ca de ce sa depun CV-uri pt astfel de slujbe? In plus eu m-am gandit si la integrarea sociala care in mod sigur este mai usor de facut daca ai totusi un punct de plecare mai apropiat celor din jurul tau. Da, sunt un imigrant din Romania, insa nu doar atat- cam aceasta era ideea dupa care ma ghidam. Sa nu crezi ca imi permiteam sa astept la infinit job-ul cel mai potrivit...Am stat acasa 6 luni, timp in care aveam totusi banii mei pt ca eram angajata a companiei cu care lucrasem in Romania, colaboram cu ei si eram inca platita. Nu stiu care ar fi fost decizia daca trebuia sa depind de sotul meu.
Spuneai ca voi mai aveti cunostinte acolo si asta este minunat...In perioada de acomodare este important sa ai cu cine sa schimbi un cuvant in limba ta...sa te indrume, sa te incurajeze...Cat despre job...vei lua decizia cea mai buna atunci cand va fi momentul, insa eu cred ca a emigra nu inseamna neaparat un sacrificiu, sau sa uiti de ceea ce iti place tie sa faci, sau sa te transformi sau sa te multumesti cu putin. Trebuie sa crezi si sa ai un picut de noroc.
Te pup si sper sa ne vedem cat mai des pe la aceasta pagina cand vei fi "peste ocean"!

[robertzica]

Raluca,

am sa iti povestesc cum a plecat cumnata mea si cam cum vom pleca noi.

Cumnata mea s-a casatorit cu un cetatean american de origine romana. Cand a ajuns in SUA el avea casa, masina, mobila, serviciu bine platit si cam tot ce le trebuia. Ea a stat cateva luni bune acasa initial pentru ca nu avea green card si nu putea lucra apoi pentru ca nu isi gasea un serviciu cat de cat ok pentru pregatirea si experienta cu care venise din Romania. Primul lor copil a venit dupa 3 ani de cand s-au casatorit. In plus, parintii cumnatului meu locuiesc la 5 minute de ei si au o situatie foarte buna. Sa iti spun ca nu avea habar de cati bani cheltuiau intr-o luna???

Noi plecam cu 2 copii foarte mici, cu bani care speram sa ne ajunga 3 luni. Ne asteapta acolo: chiria apartamentului in care vom sta aprox. 600$/luna, day-care pentru fete (un soii de cresa/gradinita) aprox. 1200$/luna pentru amandoua - vom fi nevoiti sa le ducem pe amandoua ca sa putem avea disponibilitate totala pentru interviuri; cheltuieli cu mancarea si intretinerea (lumina, internet, telefoane, benzina etc). Sa mai spun ca trebuie sa cumparam o masina, haine pentru interviuri (eu dupa a doua nastere nu mai intru in nimic cat de cat cu tenta business), diverse maruntisuri prin casa (lucrurile esentiale le avem deja).

Cumnata mea a gandit si a procedat la fel ca tine si eu as vrea la fel dar... crezi ca imi permit???

Ce incerc eu sa spun este nu ca tu nu ai dreptate in modul in care ai gandit dar... odata plecati din Romania accepta diverse joburi din motive daca nu la fel cel putin asemanatoare cu cele pe care le-am povestit in situatia mea. Deci, eu una inteleg perfect de ce accepta acele joburi.

Din pacate studiile din Romania nu au mare valoare acolo (si mergand intr-o universitate de-a lor am inteles si de ce) iar munca... e cu totul altceva acolo. Noi romanii trebuie sa invatam sa zambim ca ei in primul rand si apoi... mai vedem.

Sper sa se rezolve problemele cu jobul tau!

[Arheoloaga]

Da, ai foarte mare dreptate in ceea ce priveste studiile din Romania: nu au nicio importanta intr-o tara straina si sunt convinsa ca in SUA aspectul asta este si mai pregnant. Norocul, daca il putem numi asa, este ca nu emigrezi intr-o tara Europeana...adica vei fi departe de speculatiile facute pe seama romanilor si cred eu ca vei avea un alt mod de a aborda problemele. Eu din fericire nu m-am simtit niciodata discriminata sau nedreptatita din cauza nationalitatii mele, insa stiu ca multi altii au suferit din cauza aceasta.
Cat despre job, repet...ai foarte mare dreptate sa te gandesti bine la partea operativa a plecarii. Nu e in niciun caz gresit sa te gandesti la partile astea delicate mai ales cand trebuie sa asiguri cele necesare fetelor! E clar ca inceputul presupune si sacrificii...asa cum remarcai si tu, situatia ta difera de cea a cumnatei care nu avea niciun fel de obligatii si da, as fi facut exact la fel daca eram in situatia ta si nu vad nimic rau in asta. Dar cred doar ca dupa ce treceti de perioada de acomodare, dupa primele joburi nu tocmai pe gustul vostru, dupa cate veti mai intampina, sa tintiti acolo unde ati fi tintit si in Romania sau macar aproape. Dar...toate la timpul lor...cand esti acolo intelegi ce ai de facut pt ca inainte poti doar sa presupui. Si oricum...cum spui si tu, cu zambetul pe buze se poate cuceri lumea!

[robertzica]

Intr-adevar romanii nu sunt (cel putin nu inca) rau vazuti acolo. Desi... in Chicago sunt multi si am inteles ca au stiut sa se faca recunoscuti acolo. Totusi, atunci cand am fost acolo si spuneam ca suntem din Europa,mai exact din Romania am fost tratati la fel ca atunci cand nu stiau de unde suntem: foarte ok. America e totusi tara unde s-au amestecat oameni din multe tari din lumea asta (daca nu din toate tarile) si probabil din cauza asta e mai greu sa fie duri cu emigrantii. Pot spune ca multe din lucrurile pe care le avem acolo sunt primite. Nu am cerut nimanui nimic dar oamenii care ne-au cunoscut, auzind ca mergem sa ne construim acolo o viata noua, au trimis rudelor noastre o gramada de obiecte, pentru altele am trimis noi bani. Oare am putea cere un 'bun venit" mai bun?

Cat despre ce tintim... eu mi-as dori un job cu care sa pot acoperi cheltuielile casei iar salariul sotului sa il depunem la banca asa incat in cativa ani sa ne putem cumpara o casa cu un avans cat mai mare. IN concluzie, vreau o viata decenta... atat...

[Arheoloaga]

Ciao Roberta! Am vazut ca ai schimbat locatia la avatar! Ce faceti? Ati ajuns deja in SUA? Va doresc tot binele din lume si sper sa scrii cat de curand!