The story of Mary....

[bucurroxana]

da e o idee, sau da o fuga inopinanta pe acasa

[mary_lou]

m-am gandit si la asta...
cred ca maine pun in aplicare

[bella84]

Hm...din pacate am mai auzit de asa ceva si intr adevar bona era vinovata , sper sa nu fie cazul la gogosel si totusi sa afli care este problema...ceva are saracutul de se sperie in somn...sa fie bine.

[bogaris]

Off, ce nashpa sunt momentele astea, oare nu se uita prea mult la desene ziua? Eu asa am patit cu Bogdi, se uita peste zi la Cartoon, si noaptea numai cosmaruri , tarziu am descoperit cauza, am scos programul, si s-a linistit.

[mary_lou]

Feteleeeee e o zi asa faina la mine!!!!
De dimineata mi-am baut cafeaua, am pus papica la facut si acuma operatiunea "Crocobaurii" partea a IIa ...
Maica-mea zice la telefon afland de indeletnicirile mele:
Tu, cred ai inventa crocobaurii daca nu ai avea ca sa le vii de hac!! ...
Mi s-a pus pata pe niste geamuri...Barbata-miu : "Propun sa le dai jos de tot, sa ramanem fara , asa poate ar fi "curate" cum vrei tu... ..
Uite asa activitati casnice...

O zi faina revin mai tarziu cu povestile despre "aventurile" mele casnice pe ritmuri de Goran Bregovic...

[mary_lou]

Ceva de...meditat...sau cam asa ceva...In ton cu migrena pe care o am...


De foarte multe ori ma gandesc ce placuta ar fi viata daca nu am avea parte de atatea dezamagiri. Dezamagirea aduce odata cu ea frustrare, regrete si uneori chiar rani profunde. Pe masura ce ne maturizam, descoperim ca pana si persoana de la care nu te astepti sa te dezamageasca vreodata, probabil o va face.

E dureros cand esti dezamagit, insa si mai dureros este cand ai ajuns tu sa fii o dezamagire pentru tine si pentru altii...si cand se intampla asta, esti tentat sa dai vina pe toti ceilalti, mai putin pe tine. Mi-am dorit de atatea ori sa schimb imprejurarile in care ma aflu, dar am inteles ca Dumnezeu a ales sa ma schimbe pe mine in mijlocul imprejurarilor...ca uneori umilinta te ajuta sa cresti pe scara valorilor si mandria iti este calcata in picioare ca mai apoi sa poti fi mandra de schimbarile majore din viata ta...chiar daca lectia a fost usturatoare.

Am ales sa fiu eu la volanul vietii mele si am sfarsit cu multe rani pe suflet si trup in urma naivitatii si increderii absolute in oamenii de langa mine. M-am bazat pe fortele mele proprii, care s-au dovedit slabe, nesigure si trecatoare.

Se pare ca vremurile noastre sunt bantuite de o maladie ciudata, o boala cronica ce vizeaza sufletul...valorile se schimba si adevarul este inlocuit cu minciuna, pasiunea cu placerea, bunatatea e considerata slabiciune, dragostea ceva usor de cumparat iar egoismul ocupa un loc de cinste...si din pacate nu e un scenariu de film, ci o realitate cu care ne confruntam fiecare dintre noi. Am adormit cu totii crezand ca toate aceste schimbari sunt normale, o evolutie absolut obligatorie a societatii in care traim. Treji sau adormiti, in fata noastra se intinde eternitatea...si daca ne-am lasat cuprinsi de somn, ar trebui sa ne trezim!

[bogaris]

Foarte adevarat uneori ma regasesc

[Arheoloaga]

Eu am constatat ca dezamagirea, fie fata de altii, fie fata de noi insine este cu atat mai mare cu cat asteptarile noastre sunt mai mari. Ideal ar fi sa reusim sa luam totul asa cum este...bun sau rau, nu sa incercam noi sa il facem mai bun sau mai rau. Dar realitatea este ca...perfectionismul este boala timpului nostru si deja involuntar, nu ne mai acordam "posibilitatea" de a gresi fara a ne considera imediat slabi sau nesiguri (lucru valabil si referindu-ne la alte persone). Nu ai de ce sa te simti slab sau fragil pentru ca ai fost dezamagit sau din contra, pentru ca ai fost tu cel care a dezamagit. Sta in firea lucrurilor, asa cum sta si a fi fericit sau a iubi. Sunt sentimente, stari...date pentru a fi traite. Depinde numai de noi cum stim si cum vrem sa le "gestionam".

[Cami-N]

Interesant pasaj Mary! De multe ori m-am gandit ca noi nu mai stim sa traim simplu si frumos....luptam mereu sa depasim standarde care de cele mai multe ori sunt impuse chiar de noi ...nu ne mai pretuim,nu ne mai bucura sanatatea sau painea de pe masa... Bunicii nostri erau oameni multumiti si fericiti pentru ca dupa o zi de munca la camp savurau o bucata de mamaliga rece cu ceapa,si nu glumesc cand spun asta,eu asa mi-o amintesc pe bunica! Alergam dupa realizari profesionale si cand stagnam ,ne apucam sa schimbam mobila din casa;pentru ca nu mai e la moda...uitam care e utilitatea ei...la fel facem cu foarte multe lucruri din viata noastra. Nu mai stim sa traim frumos... Poate ca nu asta ai vrut tu sa spui cu acel pasaj insa eu la asta m-am gandit cand l-am citit!

[mamiy]