by Arheoloaga » Fri Mar 27, 2009 5:11 pm
Este ca atunci cand te desparti de un iubit pentru care nu te-a incercat niciodata pasiunea, dar caruia i-ai stat alaturi pentru siguranta oferita, pentru binele ocazional, pentru ca ii purtai respect si un sentiment de responsabilitate insuflat de afectiunea lui. Ma uit cum mobila este dezmembrata si aranjata frumos in cutii. Fiecare raft este ambalat, si pe plasticul cu bule sta scris "biblioteca Raluca", "birou Fabrizio", "instalatie electrica Simonetta". Fiecare lucrusor, fiecare detaliu din aceasta incapere poarta numele noastre, ca si cum odata faceau parte din noi.
Imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp...Imi dau seama ca indipendent de faptul ca am constientizat sau nu, m-am leagat sentimental de un scaun "Bornelli" si de o oaie de plastic "Cracking Art", care acum a devenit un pachet anonim stivuit in camionul rosu ce asteapta sa plece spre depozit.
Mi-am strans si eu lucrurile intr-o cutie alba de carton pe care am scris "nu atingeti". Ma uimeste sa vad cate lucruri mi-au devenit "personale": am o agenda, un tablou cu un peisaj australian, un steagulet, o suvita de lana Merino de numai 12 microni daruita la un targ de un client; apoi mai am o poza cu George Clooney si 6 dosare pe care sta scris numele evenimentelor la a caror organizare am participat si eu cu cate ceva.
Nu imi este frica de schimbare sau de nou...insa ma desprind greu de vechi. Vechiul are farmecul lui, pentru ca "ce a fost" poate fi idealizat, poate fi obiectul nostalgiei...Ba chiar uneori, trecutul devine obiectivul viitorului; ne trezim spunand " voi face tot posibilul sa redevin ce am fost"...de multe ori ne intoarcem in locuri unde ne-am simtit bine cine stie cu cati ani in urma, cautand aceleasi sentimente simtite prima oara...Oricat de moderni suntem in gandire, oricat de deschisi spre nou si oricate proiecte am face pentru viitor, parca in trecut sta tot ce am avut mai bun. Dar eu cred ca ni se intampla asta pentru ca si trecutul, a fost candva "viitor", "vis", "proiect".
Asa ca imi iau cutia alba din coltul camerei si indrept spre casa...trebuie sa imi fac un alt CV, sa dau cateva telefoane...E un nou inceput!
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.