by SorinaV » Sat Mar 21, 2009 12:08 am
Asaaa...
La ultimul contol am stabilit cu doctorul ca daca nu nasc pana cand se implineste DPN-ul, sa ma duc la spital cu bagajul chiar in ziua DPN-ului sa-mi declanseze nasterea. Asa s-a si intamplat.
A venit medicul pe la 8 dimineata, mi-a facut un control si mi-a zis ca a inceput sa iasa dopul si sa astep cuminte ca pe la 5-6 seara nasc. Pe la 9 am inceput sa am contractii usoare. Mi-am pus un CD cu muzica la casti, am inchis ochii, am stat linistita si relaxata (stateam turceste pe pat cu spatele sprijinit de perete) iar cand se apropia o contractie, incepeam sa respir profund si regulat iar cum faceam asta deja simteam cum contractia pierde din intensitate. Intre contractii mai deschideam ochii si ma uitam in jurul meu, mai venea moasa sa ma monitorizeze, etc.
Dupa ce contractiile au inceput sa devina mai puternice, deja parca nu mai suportam sa ascult muzica. Am bagat castile in geanta, m-am lasat putin mai pe spate si tot cu ochii inchisi, calma si relaxata respiram profund in timpul contractiilor. Imi era deja destul de dificil sa raman relaxata, asa ca pentru a putea face acest lucru, am inceput sa numar cate respiratii complete fac. Stiam dinainte ca o contractie dureaza cam 3-4 cicluri de respiratie (inspir pe nas pana la 4 si expir pe gura pana la 6) si chiar asa era. Contractiile isi pierdeau din intensitate pe masura ce respiram dar parca nu de-ajuns, asa ca mi-am imaginat un panou cu butoane si cum controlam intensitatea lor din acele butoane, cum ma cuprindea o senzatie de amorteala cand apasam pe un buton, etc.
Partea proasta era ca mai venea medicul sa ma controleze si ma intreba cat dureaza contractiile si la ce intervale erau iar eu nu puteam sa-i raspund exact pentru ca imi era mai important sa ma relaxez in timpul lor decat sa stau sa numar secunde si minute. Nici nu vroiam sa fac asta pentru ca insemna sa ma centrez pe senzatia de durere si nu asta era scopul meu. Dar ma controla, verifica dilatatia si era suficient dupa parerea mea, nici el n-a comentat nimic.
La un moment dat, cand travaliul era destul de avansat, a venit o asistenta sa ne zgaltaie pe toate deoarece cauta o pacienta si nu stia care este. Atunci mi-am pierdut concentrarea si am simtit contractiile la intensitate maxima. Vre-o jumatate de ora chiar m-a durut, dar in loc sa tip mai mult am mormait, cu o tonalitate foarte joasa si am continuat sa numar cate respiratii faceam. Si asa parca era mai bine. Dupa acea jumatate de ora am reusit sa ma relaxez din nou. Nici nu mai trebuia sa ma concentrez pe nimic pentru ca pur si simplu nu mai simteam contractiile. Era si destul de obosita si chiar atipeam din cand in cand.
A durat cam o ora toata treaba asta, apoi m-au urcat pe masa de nasteri. Mi-au facut o injectie cu xilina, m-au taiat (am auzit doar o paraitura, n-am simtit nimic), am impins de doua ori si a iesit Bogdan. Nu m-a durut nici cand a iesit (doar simteam cum iese, fara durere), nici cand m-a cusut (doar cateva piscaturi).
Si asta a fost tot! Ca impresie generala, pot spune ca a fost destul de lejer.
![[pupi]](./images/smilies/pupic.gif "Pupic")
.
![[bis]](./images/smilies/bis.gif "bis")
