by dragomir lucia » Tue Oct 27, 2009 5:22 pm
cand am deschis acest jurnal eram intr-o perioada trista a vietii mele...tata era pe moarte iar eu din disperare,m-am gandit sa-mi astern durerea undeva,poate asa mai scapam de ea...de cate ori intram aici imi aduceam aminte de zbuciumul si de neputinta care m-au incercat atunci....asa ca nu l-am mai deschis...
acum am simtit iar nevoia sa-l deschid pt ca iar ma incearca sentimentul de neputinta....cu fiecare zi ce trece ma ingrijorez mai mult de faptul ca Stef al meu nu vrea sa vorbeasca....logopeda dupa trei sedinte se declara multumita dar eu nu stiu ce vede ea imbucurator ca cel putin la ultima sedinta Stef a plans jumate din ea pe motiv ca nu i-a dat toata bomboana din caare rupea bucati si le folosea drept recompensa....tot ea imi spune ca e greu inceputul si ca e un drum f lung si ca daca nu vrea sa coopereze poate sa continuie mult si bine cu limbajul semnelor....offff,pe langa asta,mai devreme in drum spre casa ma opreste o duduie si-mi spune ca ia fost mereu jena sa ma intrebe dar ce are Stef,ce probeme are....ca uite asa si nepotul ei se comporta si are 11 ani si inca face logoped.....ce sa mai numai incurajari,m-a bagat si mai tare in sperieti...
incerc sa nu bag in seama toate povesti;e dar mi-e greu....copilul meu pare ok,adik chiar este,socializeaza,nu e sperios,stie sa se faca inteles,are comportamentul unui copil de varsta lui doar ca NU VORBESTE!!!
cat o sa mai continuie asa?
m-am gandit sa ma duc si la un neoropsihiatru...maine ii fac o programare,poate nu m-o baga si mai tare in sperieti....sper sa fie doar o intarziere de limbaj.....