Si totusi ai vazut ca aveai ceva de spus despre tine? Sa nu crezi niciodata ca suntem atat de insignificanti incat trairile noastre nu merita nici macar amintite! Si totusi, ai dreptate cand spui ca linistea atat de mult dorita o vei gasi numai in tine...numai tu te cunosti indeajuns de bine incat sa gasesti solutia potrivita pentru sufletul tau. Dar nu te cufunda in ganduri, in dorinta de a te regasi...nu uita sa vezi in jurul tau toate celelalte lucruri minunate care se intampla zi de zi. Pe mine m-a invatat cineva sa imi"dozez" suferinta in trei reprize pe zi...cate zece minute sa ma fortez sa ma gandesc numai la problema mea, apoi sa imi spal fata si sa imi vad de celelalte treburi. Stiu ca suna tamp si mecanic, insa este o metoda care chiar functioneaza. De cate ori am avut o problema care nu ma lasa sa dorm noaptea, am asteptat sa ma descarc in acele 10 minute...astfel incat restul zilei sa fiu linistita si sa pot vedea clar ceea ce se intampla in jurul meu.
Ah! Iti multumesc pentru incurajari...deocamdata visul cu cartea ramane intr-un sertarel al mintii si al sufletului...dar in mod sigur il voi scoade de acolo la timpul potrivit. Acum ma straduiesc sa implinesc un vis mai micut dar tare "stresant": sa invat intr-un final sa merg pe bicicleta. Am renuntat de nenumarate ori sa mai incerc ca na...am zis ca e tarziu dar sti ce? Niciodata nu e prea tarziu!
Astept sa citesc despre visele tale! Sunt convinsa ca sunt destule ascunse prin suflet!
O zi minunata iti doresc!








