Eu imi amintesc ca aveam vreo 10 ani cand o atentionam cu inversunare pe bunica mea ca se zice "martisor" nu "mart". Pana la urma m-a lastat in pace, nu inainte de a-mi zice "tu chiama-l cum vrei, ca eu cand eram copil ii ziceam mart". Si cum poate fi urat sau incorect ceva care vine tocmai din "Copilarie"...perioada aceea care la un moment dat devine substantiv propriu?!
Ai dreptate Mari...martisoarele sunt frumoase pt ca aduc zambete! Poate mai urat ar fi sa ne ascundem de acest obicei, sa il evitam ca si cand nu ar fi parte din noi.
E minunat ca Alexandra are o mamica, care vede mai intai partea frumoasa a lucrurilor; cred ca atitudinea acesta ii va fi de un mare folos in viata!
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.