Ei da...a trecut si ziua indragostitilor sau San Valentino cum se spune pe aici. Anul asta nu prea a fost ceva iesit din comun...Nu prea am avut timp sa organizam nimic din cauza serviciului consortului, dar norocul nostru a fost ca niste prieteni aveau o rezervare pt o petrecere cu tema deja de la inceputul lui ianuarie.
Asa ca seara...directia petrecere. Dupa ce am stat vreo ora in fata clubului(se vede ca multa lume ramasese in pana de idei)am reusit sa intram. Ne-au intampinat Adam si Eva...si nu am putut sa nu remarc frunzulitele pe post de slip ale unui Adam tare...tare musculos si uleios ca lucea mai ceva ca Luceafarul. Ne-a daruit cate o bombonica de ciocolata si ne-a poftit la locul nostru. Bineinteles ca Adam si Eva s-au mai tot perindat printre mese...si la un moment dat mi-au dat si un ravas intr-un melcisor de paste fainoase:
Idee draguta nimic de zis...macar a mai spalat din pacatele Adam-ului uleios.
Vine si mancarea si...love is in the air...pastele au forma de inimioare:
Booon...zic eu...asta e, doar e ziua indragostitilor deci se permit si unele exagerari. Ba nu. Felul doi este un orez care pare sa aibe ceva bucatele de carne. Musc cu incredere si...
inimi de puiAsta chiar mi se pare o idee hidoasa!! Tema tema...dar parca sunt cam multe inimi
![Dead [dead]](./images/smilies/dead.gif)
Aici nu am mai facut poze...eram prea impresionata;)
Dar a inceput muzicuta romantica...un domn cu vioara imi mangaia urechile...al meu sot ma tinea de mana...uitasem de inimi de pui si Adami uleiosi...
Doar atat... pt ca am ramas fara baterie la aparat; si abia ce incepuse distractia! Adica dupa ce am mancat si tortul indragostitilor, ne-am dus pe ringul de dans si nu ne-am mai miscat de acolo pana la 2.30 dimineata, cand picioarele mele deja nu mai erau de acord cu topaiala.
Per total a fost dragut...nota 10 sotiorului pus pe sotii toata seara, note bune si pt ravas si pentru domnul cu vioara. Restul...eh se putea face economie la inimi si alte nebunii.
Ehe...in primul an de fericita convietuire, de san Valentino...al meu sot s-a prezentat cu minunate flori iar eu il asteptam cu cina si lumanarici aprinse prin toata casa...cadoul in farfurie...Nu ca el ar fi vazut cadoul...era mai degraba preocupat de instalatia electrica(pai daca erau lumanari aprinse!!??).
Iar in primul an cand am sarbatorit ziua indragostitilor ca pereche...m-a sunat din indepartata Brazilie sa imi spuna ca el s-a indragostit (de mine...nu de o dansatoare de samba) si ca vine direct in Romania. Cine l-ar fi crezut (mai ales ca trecusera doar 3 saptamani de cand ma intorsesem din Italia)...dar aproape de ziua mea m-am trezit cu individul...sportiv, bronzat si slabut...ce sa mai...direct din vacanta:
Aceasta este prima fotografie pe care o avem impreuna...era 19 martie 2005. Cat am fost impreuna la Venetia...nu am vrut sa am nici o fotografie cu el...ma gandeam eu ca nu are rost sa sufar dupa un chip pe o hartie. Dar totusi destinul a vrut altfel. Stiti vorba aceea..."ce-i al tau e pus de-o parte" ; eu am adaptat-o la povestea noastra si am zis..."ce-i al meu e pus
departe".
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.