
Nu?!?! Va povestesc eu...!!!
la mall
Am intrat intai la Auchan. Ioana punea mana pe orice jucarie - "Pe asta o vreau". Noroc ca am reusit s-o duc cu vorba. Am iesit de acolo doar cu o punga de pufuleti cu "supize"
Calmul si linistea picilor m-au facut sa prind curaj, asa ca am luat-o la plimbare prin mall.
Si incepe, mai frate!!!!!! Nu apuc sa iau o gura, incepe cel mic sa urle. Aha - stiu eu - e ora mesei. Scot biberoanele si le combin (mersi, Mischaela! ) bag in gura - nope, wrong answer! Il scot din carucior si-l pun pe scaun cu o jucarie, dar trebuie sa fiu atenta sa nu cada. Pare prins de noua pozitie, asa ca intind furculita spre farfurie. Sunt intrerupta din timp de urlete - gata, nu mai vrea asa. Lumea se uita, eu zambesc - e ok, situatia e sub control, stiu ce sa fac. Indrept biberonul spre gura lui - cateva secunde merge. Intre timp, reusesc sa constat ca mancarea mea e super faina. Ioana mananca fara incidente - draga de ea
Dupa cateva secunde de supt din biberon - gata, nu mai tine vraja, gura e pana la urechi. Da! Stiu! Vrea sa doarma, par sa le spun celor din jur - stiam eu!!! Ii pun suzeta in gura, pozitia de nani... nimic. Codrut e pe casa. Il iau in brate. URA! A tacut. Mai iau 2-3 guri din farfurie. Iar plange. Iar incerc cu biberonul si nu merge. Incerc cu suzeta si nani - nimic. Ioana vrea pisu
Ma trec toate caldurile, cel mic nu vrea sa taca. Ii bag un pufulete in gura - aha! Tine linistea pret de 3 pufuleti, apoi... iar plange. Il las sa planga si incerc sa iau inca 2 guri. Ioana vrea pisu. Cedez nervos, ridic bluza si hranesc copilul - imi bag picioarele in ce cred ceilalti, eu nu-l mai pot lasa sa urle. Fericita ca am gasit solutia, il hranesc pe cel mic, care nu pare prea interesat de noua oferta. Ioana se baga in placinta mea cu mere, da pe rochita, da pe jos, calca in ce a dat pe jos.... Bebe termina de mancat si incepe iar sa urle. Ioana vrea pisu. Las naibii mancarea, echipez gashca, imping carutul spre baie. Bebe a amutit. Ioana nu mai vrea sa faca pisu
Ies si caut o baie. Intru cu tot calabalacul. Rog o femeie de serviciu sa se uite putin la copii cat... stiti voi. "Doamna, da' eu am treaba!! Ce, eu am timp de asta? Stau copiiii si singuri, ca nu-i fura nimeni!"
Din nefericire, nu e o situatie de negociat, asa ca... asta si fac, dupa ce ii spun vreo doua "de dulce". Ne reintoarcem in Carrefour. Suna sotul - nu te grabi, mai stai, ca eu vreau sa ma odihnesc!
Dupa incercari reusesc sa-l adorm - URA!



Mergem la casa - e 5.30. Achit - cand sa ies, bazaie aparatul de siguranta. Nu gasim nimic in neregula, asa ca plec. Urcam in masina, il alaptez din nou pe cel mic, si pornim in sfarsit spre casa. La iesirea in Suceava, bebe incepe sa urle si se opreste abia la intrarea in Botosani. Pe drum - 3 patrule de politisti. La un moment dat, un dement era cat pe ce sa ne scoata de pe sosea - exact in fata unei patrule de politie, care, de altfel, il si opreste
Opresc de cateva ori masina sa il linistesc pe Codrin - nicio sansa. Ioana adoarme - cum poate dormi in harmalaia asta, nu-mi dau seama.








Return to Jurnalul dispozitiilor sufletesti
Users browsing this forum: No registered users and 0 guests