by robertzica » Mon Jan 19, 2009 2:34 am
Eu am nascut de 2 ori prin cezariana... prima data acum 2 ani si ceva iar a doua oara acum aproape 4 zile. Eu am incercat sa nasc normal prima data dar... nu s-a putut si am ajuns la cezariana. A fost anestezie generala si nu imi amintesc nimic dar refacerea a fost extrem de rapida.
A doua nastere a fost cu anestezie locala si... scriu aici povestea ei:
Sa o iau de la inceput: in decembrie, am discutat cu doamna doctor despre data posibila a nasterii (stiam, deja, ca voi naste la aproximativ 38 de saptamani din cauza uterului care suportase o alta taietura si care nu se mai putea intinde la maximum fara riscuri). 38 de saptamani s-au implinit chiar pe 15 ianuarie asa ca am stabilt impreuna cu medicul sa vedem la ultima eco daca se poate sa fie chiar 15 ianuarie (mi-a placut data asta pentru ca in aceasta zi fetita cea mare a implinit 2 ani si 2 luni, pentru ca s-a nascut Eminescu, pentru ca Andreea este nascuta la o saptamana dupa ziua lui tati si cu o saptamana inaintea zilei de nastere a uneia dintre bunici).
Asa ca, pe 13 ianuarie am mers cu emotie la ultima ecografie. Urma sa aflam in functie de greutate daca bb poate veni pe 15 sau nu. La eco totul a fost bine: greutate estimata 2.900g, masuratorile aratau 37-38 saptamani de sarcina, colul era sters asa ca doamna doctor mi-a spus ca trebuie sa ma prezint pe 14 la spital cu bagajul de nastere. Credeam ca nu voi ramane de pe 14 in spital dar... nu a fost asa. A trebuit sa raman si in afara de analizele de sange facute dimineata nu am facut absolut nimic altceva. A fost o zi ingrozitoare... as fi vrut sa fiu cu Irina, acasa... as fi vrut sa iesim in parc, as fi vrut sa mai fac un dus... as fi vrut multe dar eram inchisa acolo. Greu dar a trecut si ziua de 14 ianuarie.
A urmat dimineata zilei de 15 cu emotii mari, cu teama de ceea ce avea sa urmeze, nerabdatoare totusi. Pentru ca imi era foarte foame si sete si nu aveam voie sa beau apa si nici sa mananc ceva, mi=au pus o perfuzie cu glucoza. Apoi m-am simtit excelent.
La 9.30 am plecat spre sala de operatie. acolo m-au mai intrebat cate ceva despre reactii alergice la medicamente (nu am nici una), despre ce am mancat cu o seara inainte, ce perfuzie am primit dimineata. Apoi a venit doctorita anestezist, mi-a facut un scurt control medical si a inceput sa ma pregateasca psihic pentru ceea ce urma: anestezie locala (la a doua cezariana nu se mai poate face anestezie generala pentru ca bb nu mai poate fi scos la fel de repede - trebuie sa taie pe cicatricea veche si este ceva mai greu decat atunci cand se taie prima data), o sa am senzatie de voma, dupa anestezie am voie sa misc capul stanga-dreapta dar nu sa il si ridic. Tot discutand am ajuns in sala de operatie unde au si inceput pregatirile: mi-au dat cu diverse solutii pe spate, mi-au facut o injectie cu xilina sa nu simt acul pentru peridurala (chiar nu am simtit decat injectia cu xilina), apoi ar fi trebuit sa imi instaleze un cateter pentru tratamentul ulterior dar... din cauza ca in timp ce imi faceau anestezia mi s-a rupt apa si au inceput contractii usoare... nu a mai fost timp asa ca... am aterizat direct pe masa de operatie cu 3 medici in jurul meu (doctorita mea, un alt medic ginecolog - ei au facut operatia in sine - si medicul anestezist). Apoi asistente, moasa, infirmiere... nici nu mai stiu, era atata lume...
Doctorita mea a inceput sa taie... repede... cicatricea veche era putin stramba si s-a straduit sa o indrepte. Usor usor au ajuns la Andreea... ii vedeam capsorul si o senzatie de presiune ma chinuia putin. Apoi au scos-o ! Wooow! Nu-mi venea sa cred! O fetita mare mare si plangacioasaaaaa! Dupa ce au sters-o si impachetat-o in niste scutece mi-au adus-o aproape sa o vad (pana atunci o vedeam in oglinzile de pe tavan) si am furat repede repede un pupic.
La cateva minute mi-au spus ca Andreea are 3.200g si 50cm. A primit Apgar 8 pentru ca era mov cand au scos-o si nu s-a colorat suficient de repede dar ca si-a revenit si totul este ok.
Apoi... de plictiseala m-am uitat in tavan... la tot restul operatiei. Si eu care credeam ca o sa mi se faca rau de la asta... dar nuuuuu! Comentam cot la cot cu doctorii .
Ce am uitat sa scriu este ca am vomat de 3 ori in timpul operatiei ca doar... nu puteam sa las pe ultima suta de metri de bunele obiceiuri... Am cam speriat-o pe anestezista care spunea ca e normal sa ai un pic de greata la inceput, de la anestezic dar nu asa... am linistit-o cand i-am spus ca vomatul a fost meseria mea de baza in ultimele 8 luni... Oricum, de atunci am scapat si de greata, sunt iarasi om normal!!!
Apoi au urmat 18 ore de stat in pat la terapie intensiva (asta a fost cel mai greu de realizat in opinia mea de om care nu are stare... in viata mea nu am stat atatea ore in pat...), cu perfuzii (glucoza, ser fiziologic si multe multe calmante). Ce mi-a placut a fost patul cu telecomanda... l-am fatait toata noaptea pentru ca nu mai rezistam sa nu imi schimb pozitia si ma foiam de zor. A fost super acel pat cred ca innebuneam acolo fara el!
Momentul cel mai neplacut a fost atunci cand medicul neonatolog mi-a spus ca Andreea este conectata la oxigen pentru ca au aparut "usoare" probleme de respiratie... ca totusi e ok dar niciodata nu se stie ce se poate intampla cu un nou nascut. Am crezut ca innebunesc! Robert plecase, deja, acasa, eu nu ma puteam misca... a fost groaznic! La vreo 2 ore mi-au adus-o pe Andreea in pat si... respira bine. Ce mai, un copil perfect! As fi vrut sa pot sari in sus de bucurie....
Apoi... coboratul din pat care trebuia sa arate asa: ridicat in fund, 20 min pauza apoi ridicat in picioare si o tura pana la toaleta impreuna cu infirmiera, apoi in pat, apoi ridicat singura de 2 ori si apoi iesirea de la terapie intensiva. Dar credeti ca a fost asa? Nuuuu!!! In ziua aia erau 4 cezariene si 3 paturi care se eliberau... cezarienele veneau pe banda rulanta asa ca... a trebuit sa ma ridic in fund 2 minute, apoi dupa alte 10 de pauza mers pana la toaleta, am aterizat intr-un scaun cu rotile si... gata, am plecat de la TI. Am ajuns intr-un salon obisnuit sau nu prea... o rezerva din spital cu 2 paturi, 2 patuturi, masa de infasat, frigider, tv, baie si toaleta proprii, chiuveta pentru bebei, pana si jaluzele verticale + teama ca nu o sa fiu in stare sa ma misc. Dar... m-am miscat si inca bine. Cu ceva calmante, cu ceva mai multa vointa am reusit sa ma ocup 95% singura de Andreea. Am avut ajutor doar seara la baita si am primit laptic la biberon. In rest... SINGURA. A fost obositor dar... primul somn cu Andreea in brate a fost cel mai frumos cadou pe care il puteam primi.
IN concluzie, fetelor din Bucuresti va recomand Spitalul Judetean Ilfov (este in sectorul 2 langa Stadionul Lia Manoliu)... medicii sunt extraordinari, asistentele si infirmierele ok iar conditiile din sala de operatie, terapie intensiva si neonatologie (la sectia de neonatologie erau rezervele pentru mame si bebei + saloanele bebeilor pana puteau veni mamicile cu ei) sunt comparabile cu cele ale unei clinici private.
Am apreciat faptul ca vizitatorii nu puteau intra cand si unde aveau chef... la TI trebuia sa ceara voie si nu puteau sta decat cateva minute iar la neonatologie NIMENI nu putea intra. Musafirii asteptau pe hol pana cand mamica putea sa iasa sa stea de vorba cu ei. Bb putea fi scos numai de asistenta si doar pentru cateva minute. Pe Andreea nu a vazut-o nimeni decat in fotografii pentru ca mi s-a parut mai sigur asa pentru ea... totusi s-a nascut la doar 38 de saptamani iar pe hol era destul de aglomerat. Toata lumea a inteles situatia.
Nu stiu ce altceva sa mai spun decat ca ma simt ok. Mai am usoare dureri in zona operatiei si se contracta muschii uterului dar asta nu ma impiedica sa ma misc cu drag si spor si sa am grija de fete.
![[noroc]](./images/smilies/noroc.gif "noroc")
