Trec zilele...le numar pe degete...M-am resemnat cu ideea.Asa a fost sa fie...Mi-am luat actele necesare internarii si pana la sfarsitul saptamanii o sa "rezolv problema"...Un lucru insa m-a multumit daca pot sa zic asa - nu m-a compatimit multa lume, nu mi-a plans de mila nimeni e ceva ce nu suport...
Tavi ma uimeste pe zi ce trece cu felul lui de a fi..in fiecare zi imi pare altfel si ma uimeste cu limbajul lui...Recunosc ca luna decembrie a fost una nebuna in care parca alte treburi erau mai importante decat copilul meu..N-o sa mai fac asta...Nu l-am neglijat, doar ca am fost incarcata cu munca, cu obligatiile de acasa...
Anul asta, mi-am propus : sa acord mai mult timp familiei mele si copilului meu. Poate ar fi cazul sa incep sa scriu iarasi in jurnalul lui virtual - desi am acasa unul special pt el...Cred ca imi va face mai bine.Nu pot sa ma plang,chiar pot fi fericita...Trebuie doar sa nu privesc inapoi.
Acum munca ma tine in priza, imi tine mintea ocupata, imi tine tonusul ridicat si trece altfel timpul...O sa am un weekend aiurea dar promit ca o sa ma razbun cu o "nemiloasa " partida de shopinguiala!
O zi cu soare ca la noi e ceata...ceata...e o vreme ca in poeziile lui Bacovia
![Dead [dead]](./images/smilies/dead.gif)
.