The story of Mary....

[mary_lou]

Mamy stai linistita ca nu uit fetele de pe forum....Sunt aici din iunie 2006, cand eram graviduta cu fiul meu...Ce repede trece timpul...
Sunt la birou, o zi obositoare de luni, probleme peste probleme, hartii peste hartii...Imi vine sa rad ca dimineata in drum spre birou am mancat o branzoiaca cu iaurt in masina ...Imi era foame!! Minunea mea incepe sa isi ceara drepturile!! O sa avem primul control vineri...O sa ii aud inimioara.Tot ce imi doresc este sa fie bine, atat imi doresc sa fie sanatos micul pui de om.De restul am eu grija...
Recunosc cand am vazut si a doua liniuta inrosindu-se sa cad jos nu alta...Nu stiam cand, cum...Miracolele vin atunci cand trebuie sa vina si pentru asta sunt recunoscatoare cerului...I-am explicat lui Tavi unde am bebele...Si il intreb: Tavi unde are mami bebe? El imi ridica bluza, deasupra buricului si pune mana pe burtica si zice "Mami bebe" si se uita la mine.Stie ca il sarut dupa aia si e sfios.
Momentele astea fac sa uit toate greutatile, sa-mi iasa toti nervii din cap...Iubesc copii, mai ales aceste minuni din viata mea...Iar o sa am burtica, griji de graviduta...parca e altfel, nu mai sunt asa timorata, speriata, sunt increzatoare ca doar am mai trecut prin asta...
Luna viitoare voi face 27 ani...La 27 cu doi copii si o cariera in ascensiune...e implinirea de care aveam nevoie...
Maine voi pune pozici cu mine si minunile mele! Pe una dintre ele o cunoaste-ti - micul cretuliu nazdravan si pe a doua o veti observa in burtica mea putin parca mai conturata decat luna trecuta!
Va pupicesc. O seara linistita alaturi de cei dragi!

[Agy25]

Acum am vazut ca va mai veni o minune si la voi in curand!!!Felicitari Mary!Sa ai o minune sanatos!

[mary_lou]

Am fost fericita... A durat putin, dar a fost frumos...Nu as vrea sa va intristez in vreu fel, ci vreau sa ma descarc...

Era a mea ...era o "ea" pentru ca eu asa simteam..Si poate ca ar fi fost bucalata, cu parul cret, cu ochii migdalati ca gogoselul meu...Nu am sa stiu niciodata.E nedrept sa nu ai o explicatie decat "nenorocita de raceala", cu care m-am luptat o luna de zile, cu greu i-am facut fata, eu dar ea, micuta de ea neajutorata...
O iubeam nespus de mult...Si o iubesc in continuare nu ma pot multumi cu imbarbatari de genul "esti tanara, mai poti avea copii".
Nu pot!!!

Doare, pierderea ei, enorm de mult .Ma privesc in oglinda si-mi vad burtica putin conturata si stiu ca ea...e acolo...fara viata...Imi vine sa dispar pur si simplu..Il am pe gogosel si asta parca ma tine lucida, dar nu-mi pot stapani lacrimile...Pur si simplu...Simt furie si neputinta...
Trebuie sa trec mai departe de acest capitol...Trebuie sa ma pregatesc pentru "interventie"...Si parca nu pot, inca nu vreau sa renunt la "ea"... E parte din mine...
De ce ...de ce ...de ce?????Imi suna in cap...Ma dor ochii, nu vreau nimic decat sa plang, sa ma descarc...
O sa treaca stiu...dar n-o sa uit...
Acum vreau doar sa plang, sa ma acomodez cu ideea ca "asa a fost sa fie"...Dar deocamdata nu pot accepta...
"Micuta"mea de 10 saptamani, pur si simplu nu mai e....S-ar fi numit Ilinca Maria...Mereu va fi micuta mea minune...
Orice greseala se plateste in aceasta viata!
Nu am sa mai scriu aici, o perioada...vreau sa ma linistesc...Doare al naibii de mult!

[mischaela]

cumplit de nedreapta poate fi viata uneori ...
de ce se intampla asta numai celor care nu merita?

ne pare rau ...

[Arheoloaga]

Imi pare tare rau Mary...Stiu ca este putin...insa iti suntem alaturi.

[oanadd]

off, mary... imi pare atat de rau... nici nu stiu ce as pute sa-ti zic ca sa te imbarbatez. te-as tine doar in brate si te-as strage. te-as lasa sa plangi si te-as asculta.

[ilinca_mioara]

Stiu ca am sa-l supar pe Dumnezeu, dar l-as intreba de ce acei care-si doresc copii din tot sufletul, care ar fi parinti perfecti, trebuie sa treaca prin asa ceva..iar acele animale care-si tortureaza, violeaza, omoara copiii sunt lasati sa existe pe pamant????

Sunt furioasa....sunt trista......
Sunt si eu alaturi de tine, sufleteste...

[adeluta75]

off doamne ..imi pare rau....

[mary_lou]

Cat ma bucur ca existati...cat ,a bucur ca exista oameni care tin la mine si pe care ii misca suferinta mea...
Trebuie sa admit , e un esec, am pierdut lupta asta...Niciodata nu am pierdut vreo ceva in viata asta...De asta doare, ca simt ca i-am dezamagit pe cei pe care ii iubesc.Stiu, in adancul inimii ca nu este asa..Anul 2008 a fost unul tare greu pentru mine, pentru familia mea...Aveam multe sperante, vise si zambeam cu toata fata...
Acum nu ma pot opri din plans...as vrea sa o fac,dar pur si simplu nu stiu cum...
Sa ma descarc de tot daca tot am inceput...Poate ma simt mai bine dupa aia, poate nu...
Ieri dupa cum spuneam mai sus, am fost la medic - acelasi medic cu care am nascut gogoselul...M-a recunoscut imediat, stia de bebe doi...M-am intins pe pat si asteptam cuminte sa aud inimioara...Pe un ecran mare in vata mea vedeam tot...Am vazut pana si fata grava a medicului, privirea sotului spre monitor , asteptand sa vada, sa auda...
"Mariana..nu mai e...Se mai intampla accidente.Imi pare asa de rau.Ai avut o infectie prea puternica si n-a rezistat...M-am imbracat si ..am izbucnit in plans....M-a imbratisat si mi-a spus: nu e vina ta.Gandeste-te ca ai un copil sanatos acasa si putea fi mai grav...M-am ridicat si eram sa cad jos...M-a sustinut sotul meu, pentru care nu am cuvinte de multumire si respect si...iubire....
Exista doua alternative: fie astept sa avortez spontan, fie interventie chirurgicala de eliminare a sacului embrionar...Mi-a recomandat interventia, dat fiind rh-ul negativ...
O voi face, saptamana viitoare - si asta e...
Aseara n-am fost om...Am adormit greu si m-am trezit in hohote de plans.Noroc ca puiul nu a fost acasa, l-am lasat mamei mele, pentru ca aseara nu eram in stare de nimic...
Am anuntat-o pe mama mea, care era nerabdatoare si...nu am stiut cum sa ii spun...
Mi-a zis : linistete-te, esti matura cu capul pe umeri, nu trebuie sa clachezi.Asta e, mergem inainte! Tu ai fost a doua sa stii de la mine (eu fiind cea mai mare), si am mers mai departe, v-am facut pe voi(doi frati) si am mers mai departe.
Mama a fost cea si care la prima sarcina m-a imbarbatat si acum la fel....E un om minunat...Doar ea stia de bebele asta...
Ma simt mai linistita...O sa am un ingeras sus, in ceruri, desi l-as fi preferat aici...
In seara asta a venit Tavitu acasa si, m-a pupacit, m-a iubit, dragalit - am inteles "Viata merge inainte"...

Am sa mai plang in noaptea asta, si am s-o mangai pana in clipa in care voi renunta la ea...E ingerul meu si nu am cum sa nu-l iubesc...Ma doare sufletul, sunt furioasa...O luna decembrie in care raceala m-a tinut in pat doua saptamani, i-au fost fatale...
Nu vreau sa cad in vreo depresie..O sa fiu ocupata, o a muncesc mult, copilul o sa imi ocupe timpul liber si vor trece zilele asternand resemnarea...Cand va fi timpul va veni si un fratior sau o surioara pentru Tavi, daor Cel de Sus imi stie destinul.
Va multumesc pentru mesajele de pe mess, mail, telefoane, sms.Ma imbarbateaza ...
Oana, Raluca, Mihaela, Adriana,Adela va multumesc...
Sper ca "The Story of Mary" sa aibe un happy end, dupa acest capitol trist...
Scuzati greselile de ortografie...printre lacrimi si in ceata..se mai intampla...

[mary_lou]

pt..ea...
http://www.youtube.com/watch?v=gwqzCAgoUNw&feature=related