Sub zodia abuzului

[dolor]

Am ajuns la o varsta la care "privesc inapoi cu manie" si ajung la concluzia ca am nevoie de o parere obiectiva. Bineinteles ca nu va fi foarte obiectiva, de vreme ce va fi formulata doar in baza a ce va spun eu, dar.... Citesc de ceva timp povestile voastre de viata si stau si ma intreb de ce oare eu nu am reusit sa postez la categoria "povesti frumoase" si trebuie sa ma spovedesc cu sufletul amar.
Am sa incerc sa va povestesc cate ceva despre mine, pe masura ce voi gasi cuvintele potrivite pentru a exprima ce simt. Va rog doar sa va exprimati parerile ceva mai incolo, dupa ce voi termina de spus tot ceea ce am de spus.

[roxy&alex]

bine ai venit ! iti asteptam povestile fie ele bune sau rele

[dolor]

M-am nascut dintr-o greseala, a unor copii care s-au jucat cu focul si s-au ars. Cu toate acestea, nu pot spune ca nu am avut o copilarie frumoasa. Am fost crescuta de bunici, deoarece parintii mei, copii la randul lor, trebuiau sa termine facultatea abia inceputa. Am fost un copil cuminte, foarte destept, mandria familiei. Am avut tot ce putea avea un copil la vremea aceea plina de restrictii, frig si cozi interminabile. Cativa ani mai tarziu am avut si un frate, care a crescut cu ai mei. Am stat la bunici pana la 10-11 ani - nu mai stiu exact.
Pentru mine mama si tata erau niste oameni foarte frumosi care veneau la noi duminica la masa. Nu prea am amintiri multe cu ei. O amintire mi-e draga in mod deosebit - intr-o seara tatal meu ma ducea pe umeri de la bunici la ai mei acasa si-mi povestea despre stele - ce amintire nepretuita!! Si-mi mai amintesc o dimineata geroasa, mana inmanusata a tatalui meu care ma tinea ferm si ma conducea pe drumul spre scoala - eram in clasa intai - nu puteam sa respir de importanta ce ma simteam!
In rest, o viata normala, o copilarie normala, fara nimic iesit din comun - zic eu. La un moment dat ne-am mutat cu totii impreuna, ca o familie obisnuita, desi mi-a fost ingrozitor de greu, si de multe ori ma duceam sa innoptez la bunici. Mi-am gasit destul de greu locul in casa, mai ales ca aveam un frate destul de dificil, care imi facea viata amara.
Pe plan "profesional" (scoala) eram prima in orice faceam. Inclusiv la sport, unde ajunsesem si campioana nationala la un sport tare drag mie, dar pe care ai mei m-au obligat sa-l abandonez in clasa a 8a pentru a avea timp de invatat pentru examen - de parca asta ar fi fost o problema pentru mine. Bineinteles ca l-am luat, am intrat prima, cu nota maxima, la cel mai tare colegiu din oras.
Abia acum, privind retrospectiv, imi dau seama cat de nefericita eram. Ma simteam frustrata, ingradita, nu puteam sa ma desfasor, cu toate ca eram un copil bun, nu aveam nicio intentie de a face "prostii". De pe atunci m-a prins in mrejele ei o depresie cumplita - nu puteam dormi noaptea, aveam niste spaime inexplicabile, mereu simteam ca deranjez pe toata lumea din jurul meu. Mi se repeta ca nu- mi aleg prietenii bine, nimeni nu era de nasul meu, nici o cariera pe care mi-as fi dorit-o nu era buna...
Ca sa va dau un exemplu - la un moment dat, prin clasa a 8a am declarat ca vreau sa ma fac medic. Ai mei au strambat din nas -o, dar tu stii ce inseamna sa vezi sange?! dar tu ai impresia ca rezisti la o activitate asa de stresanta?! etc etc - niciun cuvant de incurajare. Am schimbat macazul - vroiam sa ma fac politist - ai mei au strambat din nas - o, dar tu crezi ca vei suporta sa-ti dea careva ordine?! stii tu ce-i aia militian ?!? (ca era pe vremea lor) Asa ca am renuntat si la asta. Si tot asa...
Aveam vreo 12 ani cand veneam de la o coada de la carne. Se intunescase deja, caci era iarna, cand un barbat m-a acostat pe strada si m-a "inghesuit" in scara blocului. Nu stiu cum am reusit sa fug si sa ma ascund in casa. Mi-a fost rau cateva zile la rand. Nu le-am spus nimic alor mei, deoarece nu simteam nicio tragere de inima in a ma confesa lor. Plus ca aveau un obicei foarte idiot in a ma tachina pentru a vedea daca am vreun prieten mai special, aproape suspectandu-ma pe fata de relatii "indecente". Bineinteles ca nu aveam, si nici n-am avut, pana la 14 ani, cand am terminat scoala si am intrat la liceu.
Ne-am cunoscut intr-o tabara la mare, era cu doi ani mai mare, elev eminent, actualmente chirurg de renume si am avut o relatie ascunsa vreo 6 ani. De ce ascunsa? Initial nu am vrut sa ascund relatia de ai mei, dar... Aveam o regula foarte stricta in ceea ce priveste ora de venit acasa - 8 seara PUNCT. Am mers intr-o seara la ziua de nastere a unei prietene si am obtinut invoirea pana la 10 seara. LA 10 fara 5 min au sunat ai mei - inca nu m-am pornit?!?! (eram la exact doua blocuri distanta de casa). Am luat baiatul pe sus sa ma duca acasa, chiar daca restul lumii abia se adunase. M-a condus direct acasa, dar va dati seama ca nu am luat-o la fuga, totusi. Am ajuns la 10 si 5 minute. Am luat un scandal!!!!! Maica-mea - ca sunt o curva, cine stie pe unde am fost si cu cine si ce am facut. Am inlemnit, nu stiam ce ma loveste, degeaba am incercat sa le explic ce si cum. De aceea a ramas o relatie ascunsa. Vreau sa spun ca desi am iesit atatia ani, prima data am facut dragoste la 5 ani dupa ce ne-am cunoscut - ca sa intelegeti ce baiat ok era el.

[dolor]

Liceul - a fost jalnic. Nu tu viata sociala, nu tu distractie, nu tu bairame ca toti ceilalti. Nimic din ce-mi doream nu era bun, majoritatea lucrurilor pe care le faceau cei din jurul meu imi erau interzise fara nicio motivatie. Era frustrant - am fost mereu foarte inteleapta si cumpatata, foarte apreciata de lumea din jurul meu, mai ales profesori, doar ca nu gaseam acelasi ecou si la parintii mei. Pentru ei, nu eram capabila sa iau o decizie corecta, sa ma pazesc de una-alta, sa ma orientez spre o cariera, nu aveam niciun talent (desi vorbeam cursiv 3 limbi straine la 12 ani, invatate mai mult de una singura, aveam diplome si premii la concursuri nationale si internationale, plecari in strainatate - pe vremea aceea era iesit din comun, inclusiv abilitati de programare dovedite - asta inainte de 1989, cei care au o anumita varsta pot realiza mai bine despre ce vorbesc). In clasa a 12a am hotarat sa dau la ISE - vai, dar tu stii ce-i aia sa stai cu capul intre hartoage?!? Ma rog, n-au mai avut ce comenta. Dar, pe ultima suta de metri m-am hotarat sa dau la drept - era pasiunea mea ascunsa, din copilarie, pe care toti profesorii mi-au incurajat-o, doar parintii mei au zis ca nu am nicio sansa in domeniu. Intr-un acces de personalitate, am hotarat sa-mi urmez dorinta.
In acel an, erau 19 candidati pe loc la Drept, iar eu aveam in spate 2,5 luni de pregatire. Am luat nota f mare la gramatica, dar la istorie n-am avut nicio sansa, pentru ca trebuia sa reproduci cuvant cu cuvant doua manuale foarte groase si imbacsite, drept urmare, nu am intrat. A fost un soc pentru mine, pe care l-am suportat foarte greu.

[dolor]

De ce "abuz" in titlu? Pentru ca eu asa consider ca am fost - abuzata. Pentru ca frecam podelele cand colegii mei se plimbau. Pentru ca stateam inchisa in casa cu o carte cand altii aveau parte de primul sarut. Pentru ca frecam la rufe cand ai mei se intretineau cu musafiri. Pentru ca trebuia sa car sticle de apa minerala in sacose care imi curmau carnea desi aveam doar 10 ani. Pentru ca stateam la 6 dimineata la coada la lapte. Pentru ca la 12 ani eram experta in cozile la carne. Pentru ca la 14 ani gateam 3 feluri la o masa pentru 4 persoane. Pentru ca eram acuzata ca sunt gravida cand indrazneam sa ma plang ca ma deranjeaza fumul de tigara din casa. Pentru ca niciodata nu am fost sustinuta in ceea ce as fi dorit sa fac - oricat de simplu sau de complex era acel lucru.

[dolor]

La 18 ani am fost abuzata intr-un mod foarte josnic de fratele vitreg al mamei, pe care eram invatati sa-l tratam cu "saru' mana" desi rudele in mare taina discutau despre el cat e de jigodie. Am fost lasata pe mana lui fara niciun avertisment - si asa am "cunoscut" si eu primul barbat din viata mea.
Va dati seama ca nu am putut sa spun nimanui ce mi s-a intamplat, dar a avut chiar el grija sa informeze familia. Normal, eu am picat rau si nu va puteti imagina ce a fost pe mine. Nici acum nu ma simt in stare sa vorbesc despre asta, desi au trecut 15 ani. Si acum sunt haituita de ganduri si ma gandesc cu groaza ca ar putea afla si alte persoane.
Noroc ca am reusit sa intru la facultate (ai mei m-au informat ca daca am nevoie de pregatire, n-am decat sa mi-o platesc). Nu era unde vroiam, drept urmare a fost un chin. Iar particulara la Drept maica-mea a reufzat sa-mi plateasca, desi taica-meu ar fi fost de acord la un moment dat cu acest lucru. Am stat in gazda la un nebun care ma fugarea cu cutitul noaptea in jurul blocului, am suferit de foame, erau momente cand nu aveam nici bani de tampoane, era groaznic. Primeam de acasa doar bani, nu cine stie ce. Am primit 3 pachete in toti anii de studentie. Bine, imi mai trimitea pachete saraca bunica-mea, iar bietul bunica-meu imi punea mereu deoparte bani la pensie. Ca sa va faceti o idee - fratele meu si-a trait facultatea la camin privat, cu pachet saptamanal si bani de cheltuiala echivalent cu un salariu mediu.

[dolor]

Ce m-a caracterizat pe perioada adolescentei a fost timiditatea - timiditate inteleasa ca infumurare de catre cei din jur. De foarte multe ori mi s-a spus ca sunt invidiata pentru parintii mei, care pareau cei mai de gashca oameni din lume. Nimeni nu a sesizat cat de timorata eram, cat de singura si cat de disperata.
In facultate, am avut o libertate mai mare. Cu ocazia asta am aflat ce e o discoteca, am avut si primii mei prieteni in adevaratul sens al cuvantului - prieteni de tot felul, de mai multe nationalitati... Lucru care i-a socat din nou pe ai mei, pana cand maica-mea m-a dat cu capul de perete intr-o seara - cica o fac de rusine in oras ca am un prieten de culoare... Mi-am facut bagajul si am vrut sa plec de acasa in noaptea aceea - unde, habar n-aveam. Abia m-au oprit lacrimile lui taica-meu.
Acuma, vorbind serios, care roman s-ar fi uitat la o tipa grasa, oribil imbracata si care nu avea bani de aruncat in stanga si in dreapta?! Nu am reusit sa imi fac o relatie mai serioasa cat am facut facultatea - probabil ca nici nu cautam asa ceva, eu abia eram la nivelul explorarilor.
Vacantele erau un chin pentru mine - trebuia sa ma intorc acasa. Mi se facea rau la propriu pe drumul de intoarcere, stomacul meu ma omora de-a dreptul cand ma gandeam ca trebuie sa ma intorc acasa. N-am fost nicaieri nicio vacanta, am stat pur si simplu in casa.
Mi-am intalnit dragostea cand m-am intors acasa, o iubire dramatica, profunda, mistuitoare, reciproca initial, care s-a terminat dupa vreo trei ani cu pumni si cu o sarcina pierduta. Viata mea capatase datorita si cu ajutorul lui o turnura frumoasa - o noua facultate terminata, o cariera frumoasa, vreo 20 de kg minus... Dar nu a putut suporta transformarea - a fost prea mult pentru el. Ne-am despartit in cei mai urati termeni.

[mischaela]

Recunosc ca am stat aseara

[dolor]

Pe actualul meu sot l-am cunoscut acum cativa ani si, desi nu pot spune ca m-am topit de dragoste, am stiut din prima secunda ca el e alesul.
Cand ne-am cunoscut, eram o femeie ranita in suflet, dar puternica, nedispusa sa faca compromisuri, total independenta si foarte corecta in relatii - de fapt, ca intotdeauna, pentru ca eu nu am inselat niciodata. El era un barbat frumos, cu studii, cu slujba buna, dar fara o letcaie, luptand sa-si faca un rost intr-un oras strain. Mi-a fost drag felul lui de a fi, de om gospodar, asezat, teribilul lui "instinct de cuib" si dragostea lui pentru copii.
Ne-am hotarat sa ne casatorim iar in toiul pregatirilor de nunta am aflat ca sunt insarcinata. Bucurie mare pe toata lumea. Mai putin maica-mea, care a avut o reactie shocanta - s-a innegrit la propriu la fata si mi-a spus doar "Ti se vor lasa sanii." Nici in ziua de azi nu-mi explic reactia ei.
In fine, au trecut toate cu bine si am nascut un copil superb si perfect sanatos.

[mischaela]

asta cu sanii lasati e de-a dreptul rasu'-plansu' ...
acum imi si explic tot comportamentul mamei tale ... ai fost prima greseala ... care i-a deformat corpul ...
sa stii ca am mai auzit de mame care le scot copiilor ochii o viata intreaga ... "te-am facut ... si nu mi-am mai trait viata ... eram frumoasa si acum ... "
lasa-i pe toti in urma!
mergi mai departe!
uita-i!