Ai alunecat intr-o situatie cumplita. Nu atat pentru tine sau sotul tau (perioade grele in casnicie, divorturi sunt peste tot), cumplit va fi pentru fetita ta. De la un alt topic am inteles ca are 3 ani. La 3 ani isi cunoaste tatal si isi cunoaste unchiul. Va pleca cu o mare povara in viata. Pentru copil cred ca este esential sa invete sa respecte relatiile de rudenie. Ea este inca prea mica sa inteleaga diferentele intre rudenia de sange si incuscrirea. Va invata gresit o lectie si, in astfel de cazuri, se poate intampla ca peste ani sa se indragosteasca ea de tatal adoptiv, sau de alte rude. O alta lectie grea pentru un copil este spargerea casniciei de catre amant, oricare ar fi acela. E greu pentru copil si sa accepte ca dupa un timp, in viata mamei apare un alt barbat, dar este cu atat mai greu de suportat ca tatal este alungat de amant... si cu atat mai mult de amantul frate cu tatal. Va creste cu gustul inselaciunii.
In privinta cumnatului am si eu rezerve. Un barbat care iubeste cu adevarat, isi asuma si responsabilitati si nu ar suporta sa stie ca femeia pe care o iubeste este cu altul. Si ar trebui sa se gandeasca ca va trebui sa fie intr-o oarecare masura tatal fetitei... Mie mi se pare ca va este foarte bine unul cu altul, ca exista pasiune si afectiune intre voi, dar nu poate fi o "casnicie" adevarata intre vooi vreodata. El nici nu si-o doreste. Probabil ar fugi in momentul in care va trebui sa ia o decizie.
Sfatul meu: rupe relatia cu cumnatul, recapata-ti independenta, vezi ce se poate face cu casnicia ta, daca nu merge incearca sa te retragi la parinti si de acolo sa pleci cu cine te va iubi. Iar cel care te vrea pe tine, trebuie sa o vrea sa o aiba ca copil al lui si pe fetita ta, sa o vrea cu tot ceea ce implica un copil.
Nu stiu daca stii, si daca te intereseaza, dar Biserica condamna ca incest relatia cu cumnatul, in exact aceeasi masura in care e incest relatia intre frati de sange. Fireste legal nu e nicio problema, daca nu exista rudenie de sange.
Sa nu crezi ca te judec, nici rau, nici bine. Cand apar astfel de situatii e multa durere la mijloc, prea multa ca sa mai poata fi purtata. E clar ca sotul tau a lasat in sufletul tau un mare spatiu de manevra altora... si-a cedat locul... iar tu nu prea ai motive sa i-l pastrezi.
Sa ai grija de tine si sa ai grija de fetita ta. Ea are nevoie de un tata, dar nu de unul indiferent, violent si pe deasupra incornorat, nu are nevoie de o mama preocupata sa ascunda o iubire nu tocmai bine vazuta, nu are nevoie de un unchi amant al mamei...
Offf, si inca ceva: multi barbati devin violenti cand decopera ca nevasta ii insala, altii cad in patimi grele sau se sinucid. Iti dai seama ca este incomparabil mai grav cand este inselat cu propriul frate. Iti dai seama ca dorinta de razbunare poate deveni de necontrolat... razbunare acum... razbunare mai tarziu. Sau ca se va sinucide si toata viata va va roade pe tine si pe cumnatul tau faptul ca esti vinovata de moartea lui, de suferinta fetitei dupa tatal ei, de neincrederea ei in mama, in familie... Oare ati mai putea fi impreuna atunci???
Offf, si altceva: la un divort, tinand cont de situatia ta, de relatia cu unchiul, ai mari sanse sa nu obtii copilul in instanta, mai ales daca nu ai casa ta, serviciul tau...
Imi cer scuze pentru lungimea mesajului. M-a impresionat situatia.
DOAMNE AJUTA! Sa fii tare!
![[floare]](./images/smilies/floare.gif "O floare din partea mea")
Cu drag,
Cristina.
by ingerasmyky » Fri Jan 09, 2009 12:01 pm ![[cfev]](./images/smilies/ciocan.gif "ciocan")
, doar sa-i atrag atentia ca sunt probleme in mariajul nostru. Daca nu s-ar schimba, as incerca sa-mi castig independenta financiara, spirituala - initial tot alaturi de el, nu m-as arunca intr-o noua relatie care sa-mi creeze dependenta. Daca reusesc sa devin o noua femeie, iar sotul meu nu m-ar iubi nici atunci asa cum vreau eu, as renunta la relatie, si abia apoi as incepe o noua relatie.
