Despre mine...!

[Cami-N]

Multumesc mult! A fost foarte frumos aseara,m-am simtit bine si destinsa,oboseala mi-a trecut ca prin farmec! Am avut alaturi oameni foarte dragi si le multumesc ca au venit! Astazi ma simt linistita,ma simt vesela,putin obosita...dimineata am reusit sa fac ce mi-am propus de cateva zile si ma bucur pentru asta! Sper ca incet incet sa ma regasesc,sa-mi regasesc drumul pierdut ,sa redevin acea sotie si mama implinita,acea femeie ambitioasa si sigura pe ea care s-a ratacit undeva pe poteca ultimilor 4 ani... Ii multumesc lui Dan ca-mi este alaturi,ca ma iubeste asa cum sunt,sper ca in sufletul lui sa stie cat il pretuiesc si ce inseamna pentru mine!
Le urez Craciun Fericit tuturor celor ce tin sarbatorile pe stil vechi,fie ca sarbatoarea Nasterii Domnului sa le aduca multa pace in suflete si bucurie in case! La multi ani!

[Cami-N]

Ma simt trista si obosita...a murit bunicul,tata lui tata. Nu eram atasata de el,nu-mi amintesc sa ma fi jucat pe genunchii lui si nu am alte feluri de amintiri placute cu el dar totusi...cand am aflat,dupa 5 minute de soc,mi-au dat lacrimile si nu le puteam opri...ma scuturam de plans in bratele lui Dan si Alex ma intreba nedumerit unde m-am lovit... M-am lovit in suflet cand am realizat ca in urma cu numai cateva zile,am trecut pe langa bunicul meu de multe ori dar nu i-am adresat decat un "buna bunicule" desi banuiam ca poate nu am sa-l mai revad niciodata....nepasarea din acele zile m-a lovit atunci si inca ma loveste de cate ori imi amintesc de ea... Acum fac bagaje...ma pregatesc sa il conduc pe ultimul sau drum...simt ca nu o fac pentru el,o fac pentru tata,vreau sa fie cu toti copiii lui alaturi cand isi ia ramas bun de la tatal lui. Dan va merge cu mine!Dan imi este mereu alaturi,mereu ma intelege si ma protejeaza...imi spune atat de des ca ma iubeste in ultimul timp si ma imbratiseaza strans de parca ar simti ca la inceputul acesta de an am mai multa nevoie de el ca niciodata! Nu-mi pot imagina viata fara el.
Sunt obosita dar ma pregatesc de drum...Alex va ramane aici cu bona lui care este o femeie deosebita si cu un suflet foarte mare...imi va fi dor de el,mi-e dor de el si cand este la gradinita desi uneori simt ca nu mai am niciun fel de rabdare cu el... Am promis ca ma voi stradui sa fiu mai buna si chiar ma straduiesc,incerc sa-mi controlez vocea cand vorbesc si sa-mi temperez nervii...simt ca incet incet lucrurile se aseaza... fiecare saptamana cu incercarea ei....oare saptamana viitoare,ce ma asteapta?

[Arheoloaga]

Imi pare rau pentru tristetea ta...stiu ce inseamna durerea la gandul ca de acum incolo nu vei mai vedea nociodata o persoana draga...dar asa este viata, cu multe.. bune sau rele deopotriva.
Fii tare si spune-i "la revedere" bunicului tau asa cum se cuvine.
Ai grija de tine Cami si nu uita ca esti totusi o norocoasa: ai o familie minunata unde sa te retragi sa razi, sa plangi sau pur si simplu sa existi.

[Cami-N]

Multumesc Rluca! A trecut,nu a lasat urme prea adanci in inima mea aceasta disparitie...ne-am strans cu totii,mi-am revazut rude pe care nu le-am mai vazut de ani de zile...Dumnezeu sa-l Ierte si sa-l odihneasca in pace pe bunicul!
Revenind la viata mea de zi cu zi...am astazi un examen nu m-am pregatit suficient de bine pentru el dar parca nici nu am vointa sa o fac. Ma gandeam citind despre rate si operatiuni ale bancilor ,la cate mai am de facut de-acum incolo. Cand eram copil,imi imaginam ca viata devine urata si plicticoasa odata ce te casatoresti...ca devii un fel de robot care merge la serviciu si ingrijeste casa si copiii,ca nu prea mai ai cum sa te distrezi si ca renunti la foarte multe cand faci marele pas... Dar nu e deloc asa....am castigat foarte multe cand m-am casatorit,nu am renuntat decat la foarte putine lucruri pana acum..e drept ca nu mai pot visa,ca nu mai pot privi asa cum o faceam odata dar e la fel de drept ca seara la culcare ma cuibaresc intre 2 brate puternice si protectoare si ascult o inima batand alaturi de a mea.. Am mai castigat si un sufletel dulce si iubitor care ma pupaceste mult seara inainte de a pleca necajit in patul din camera lui si dimineata cand vine repejor langa mine imediat ce se ridica tati din pat..si poate ca viitorul imi va mai aduce din cand in cand cate ceva .. Ma intreb uneori de ce ma gandesc atat de des la aspectele astea ale vietii,de ce nu imi doresc sa am haine frumoase,sa fiu eleganta si cocheta,sa conduc o masina scumpa....Poate pentru ca am crescut aproape in saracie si am invatat sa apreciez partea nemateriala a vietii....de ce un "te iubesc" spus pe neasteptate ma face mai fericita decat o pereche de cercei sau un parfum... Oare asta inseamna ca sunt un om mult prea simplu? Ca nu am idealuri de atins si nici teluri de indeplinit? Oare sotul meu m-ar vrea altfel dar nu mi-o spune ca sa nu ma raneasca? Scriu uneori aici in jurnal ca sa ma recitesc...ma recitesc uneori cand caut sa ma regasesc si ma aflu aici in diferite ipostaze...parca n-as fi invatat nimik pana acum,mereu recad in acelsi tip de dezamagiri,mereu caut aceleasi raspunsuri si aceleasi lucruri ma fac fericita....
As vrea sa ma schimb si uneori prind un avant extraordinar ...este suficient insa un gest sau cateva cuvinte ca sa ma readuca de unde am pornit...duc o lupta cu mine insami si nu las pe nimeni sa ma ajute.. Am auzit foarte des de criza femeii la 30 de ani...asa arata oare criza asta? Cine stie.....Sunt totusi bine,sunt linistita si am speranta ca intr-o zi voi castiga lupta si voi zambi mai mult si mai mereu....

[Arheoloaga]

[Cami-N]

Am avut cateva zile bune,chiar foarte bune,am ras mult si am fost calma. Ieri am avut un examen la o materie care pentru mine a fost de neinteles...il voi da in vara din nou,macar acum stiu ce vrea profesorul ala de la noi. Nu m-a deprimat acest esec...
Sunt ingrijorata de altceva acum. Desi pana acum mi se parea ca fac o treaba buna cu Alex, astazi am serioase indoieli... Este foarte slab si face probleme la gradinita...Poate ca l-am neglijat in ultima vreme,mult prea prinsa de problemele mele personale! Am gresit pe undeva...si am gresit rau de tot. Copilul meu mananca foarte putine feluri de mancare,refuza aproape orice si nu este niciodata atent la ce i se spune...cu greu reusesc sa-l fac sa ma priveasca in ochi cand ii vorbesc. Este neatent si agreseaza colegii de la gradinita...ieri aproape ca i-a bagat in ochi un creion unei fetite.Cand i se explica cat de mult a gresit,el se purta urat,se stramba si vorbea despre niste lucruri care nu aveau nicio legatura cu fapta lui... Aseara,odata intoarsa acasa de la scoala,am stat si l-am privit ore intregi in joaca lui...nu intelegeam unde am gresit si ce trebuie sa fac...Nici acum nu am gasit solutia,am discutat cu educatoarea, mi-a dat un mic ajutor....ma gandesc insa serios sa consult un specialist. Gandul ca nu sunt in stare sa-i ofer o educatie corecta copilului meu,ca ar putea deveni un om cu un caracter slab si gaunos ma sperie ingrozitor! Mi se pare ca repet greselile parintilor mei... Dintr-o data problemele care ma framantau de cateva saptamani par niste simple mofturi.. Abia acum ma confrunt cu o problema serioasa pentru ca de rezolvarea ei depinde viata copilului meu! Copilul meu,care este tot ce am realizat sau voi realiza vreodata mai de pret in viata asta,are nevoie de mine,de noi!

[mary_lou]

Uff Cami, sper sa rezolvati asta cat mai curand.Poate e doar o faza nu trebuie sa disperi.Asa simt si eu uneori.Analizeaza cat poti de des comportamentul lui Alex.Nu ai gresit zic eu nicaieri. Nu te mai acuza...Succes in continuare.

[oanadd]

cred ca singura greseala pe care parintii ca noi o fac este ca ori isi iubesc atat de mult copiii incat nu vad defectele lor si gasesc scuze si asemanari in propria lor personalitate, desi bariera este trecuta de mult, ori ca sunt mult prea severi si inceteaza sa ofere dragostea si echilibrul pe care ar trebui sa-l ofere copiilor lor.
eu sunt implicata prea mult aici... alex este copilul tau, prietena mea atat de draga. mi-e greu sa ma exprim, insa am sa fiu langa tine, de fiecare data cand ai nevoie.
o parere obiectiva cred ca ar fi cea mai in masura sa-ti ofere niste raspunsuri. nu ar strica o vizita la un specialist in copii de varsta lui.

[DRIANA]

Poate il deranjeaza ceva, poate este modul lui de a capta atentia ta....

[Cami-N]

Poate ai dreptate Driana! Multumesc Oana!
Am gresit Mary,am gresit ca de multe ori,ca eu sa pot invata sau sa-mi fac treburile,l-am lasat prea mult in fatza pc-ului sau in fata televizorului... sau de multe ori ma simt prea obosita ca sa stau sa-i explic pe indelete ce si cum,sau ca l-am repezit cand a gresit in loc sa il intreb de ce a facut ce a facut... Nu insist la el cand vad ca refuza sa faca ceva anume sau cand nici macar nu vrea sa guste un oarecare fel de mancare... Trebuie sa muncesc mai mult ca sa pot sa ma numesc o mama buna! Cineva imi spunea ca ar trebui sa-i fac un frate...cum fac un alt copil cand eu nici de unul nu sunt in stare sa am grija cum trebuie? Este foarte usor sa ai grija de un copil mic,de un copil pana intr-un an,nimik nu mi se parea mai frumos si mai usor cand Alex era asa si ii pregateam 4 mese diferite pe zi iar el le manca pe toate,cand nu ratam niciuna din plimbarile de peste zi sau baita din fiecare seara,cand era suficient sa-i cant cantecele si sa ma joc cu degetelele lui ca sa-l fac sa rada.. Cat de greu este acum cand trebuie sa-i croiesc caracterul..cat de greu este sa obtin reactia potrivita de la el sau sa-l fac sa aleaga ce e bine din toate cate sunt...
O buna prietena de-a mea spunea ca ar fi fost o mama mai buna mai tarziu cand s-ar fi maturizat suficient si ea si cand si-ar fi indeplinit unele teluri...eu nu stiu daca o sa fiu vreodata o mama buna,eu cred ca trebuie sa muncesc foarte mult sa invat sa fiu mama!