Adela!!!
![Pupic [pupi]](./images/smilies/pupic.gif)
Sarbatori fericite si voua, ma bucur ca este totul bine si va puteti bucura cum se cuvine de zilele astea! Nu-mi mai aminti de dor caci numai eu stiu ce este in sufletul meu....ca sa nu mai spun ca am vorbit cu nepotelul meu cel mare pe mess si a tinut sa ma colinde...Offf...Vezi, oricat de bine te-ai adapta noului loc, noii societati unde traiesti, in casa ta, dupa ce ai inchis usa, continui sa fi aceeasi: romanca, maramureseanca, indian sau orice alta natie...E inevitabil, in intimitate te intorci la ceea ce esti tu de fapt si vorbesti cu accent, si gatesti asa cum ai vazut la parinti si simti la fel ca in copilarie.
Dar a fost frumos in ansamblu...sa nu-L maniez pe Dumnezeu
Dupa cum spuneam am inceput sa sarbatorim deja pe 24, cand seara am mancat in familie o cina pe baza de peste si fructe de mare...Aici eu mai mult am facut act de prezenta pt ca nu mi-a placut niciodata pestele(in afara de cel foarte bine preparat, pana nu mai are gust de... peste), dar mi-am luat revansa la desert cu portie dubla de panettone
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
.
Apoi am mers la slujba de la miezul noptii si spre surprinderea mea, anul acesta chiar am ascultat ceea ce spunea preotul si m-am prins si eu de mana cu ceilalti si am spus "pace". Imi place acest obicei, chiar daca nu ne este caracteristic noua ortodocsilor (in plus eu am oaresce reticenta fata de biserica ca si institutie), mi se pare expresia materiala a Craciunului, adica simbolul unitatii, sperantei si iertarii.
Ne-am intalnit apoi mai multi prieteni si ne-am dus sa ciocnim un pahar de sampanie:
Orasul era plin de viata, mai mult chiar decat in noaptea de Revelion iar in bar multi isi ofereau deja cadourile.
Bineinteles ca pe 25 am continuat maratonul mancarii si a vizitelor la rude. Aici suntem la socrii mei:
Am sunat si acasa, i-am auzit pe ai mei, pe sora mea, pe nepotei, unchi si matusi...Cat as fi vrut sa fiu impreuna cu ei...
Ca sa mai ardem ceva din caloriile pranzului copios am plecat dupa amiaza la o plimbare pe plaja si am vazut si cateva sculpturi in nisip, create in spiritul Craciunului:
Si marea mea draga:
La doar o ora dupa ce am facut aceasta fotografie, cerul a devenit gri si a inceput sa ninga...Acesta a fost cel mai frumos cadou primit de mine de aceste sarbatori.
A doua zi, pe 26 decembrie am continuat "traditia serii romanesti" initiata anul trecut. Am cumparat tot ce imi trebuia de la magazinul romanesc si am facut o masa pe cinste:
Cu aceasta ocazie al meu sot si-a primit si cealalta jumatate a cadoului, pt care trebuie sa ii multumesc inca odata Mihaelei (mischaela) pt ajutor...si pt zambetul ala lartg de pe fata lui Nico.
Si am tot continuat cu petrecerile, aseara inclusiv (tot la noi) cu socrii si prietenii lor de la clubul de ski. Bineinteles ca din aceasta cauza nici macar nu am avut intentia sa facem bagajele pentru maine si zice-se ca plecam de dimineata. Sper sa si reusim sa trecem Alpii si sa ajungem la Salzburg pt ca de doua zile, la meteo, nu vedem altceva decat ploaie, ninsori, avalanse si caderi de pietre.
Va urez de pe acum numai bine, distractie placuta la petrecerea de Revelion si un nou an...extraordinar.Ne vedem...la anul
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.