Nervii

by **anaconti** » Thu Apr 28, 2005 8:17 am

Carmen, bine ai revenit! Nu stiu sigur ce sa-ti spun, dar am simtit in mesajele tale o tristete pe care mi s-a parut ca o recunosc...si care cere ajutorul...Ceea ce e foarte bine! Cand simti as cum simti tu acum, e bine sa fii intre prieteni!
Nu stiu cat pret vei pune pe cele spuse de mine, nu stiu daca ma vei crede si nici macar nu stiu daca nu cumva am interpretat eu gresit mesajele tale...Dar vreau sa stii ca aici vei gasi mereu oameni care te vor asculta, sprijini, intelege.
Si eu sunt foarte irascibila, ma enervez repede, din orice plus ca sunt mai pesimista si cad repede in extreme...Nu e bine, Carmen! Stiu ca de cele mai multe ori simti ca nu poti controla starile astea, dar eu incep sa cred ca nu e adevarat...eu de ceva timp imi tot repet o chestie: fericirea e o chestie de optiune si de vointa! Iar starile de nervozitate despre care vorbesti ascund de cele mai multe ori oboseala, stres, frustrari...Si ca sa scapi de nervozitate trebuie sa incerci sa descoperi mai intai ce e in spatele ei si apoi sa incerci sa remediezi cumva situatia. Alta reteta miraculoasa nu exista! Nici baile cu saruri, nici concediul, nici cumparaturile nu vor ajuta la nimic daca nu identifici si rezolvi problema, crede-ma!
Iar tu trebuie sa ai o motivatie in plus: copilasul tau! El nu are de ce sa sufere, e nevinovat...El nu intelege de ce mami e trista, nervoasa, irascibila...De ce se supara atat de tare cand strica o jucarie sau mai stiu eu ce traznaie copilareasca mai face...el nu intelege ca la tine se aduna altele, iar pozna lui e doar picatura care face sa se reverse paharul... Si atunci? De ce sa iti descarci norii de tristete peste el?...
Spui ca nu ai prieteni aproape...acum ne ai pe noi...vino aici si vorbeste despre ce te supara cel mai tare...descarca-te aici...Eu am facut-o de atatea ori! Nu stiu daca ma vei crede, dar e ca o forma de terapie...Ajuta sa vorbesti cu cineva...Eu voi fi aici sa te ascult pentru ca si altii au fost aici pentru mine atunci cand am avut mai mare nevoie...
Sa ma ierti daca mesajul meu a fost prea indraznet, daca te-am suparat, Carmen!...N-a fost asta intentia mea! Haide, curaj!

by **Moni-Dana** » Thu Apr 28, 2005 8:53 am

Carmen, sa stii ca toate trecem prin crize din astea. Trebuie insa sa te gandesti ca viata e prea scurta ca sa ti-o petreci tot timpul in suparari. Cand te enervezi si te nemultumeste ceva, trebuie mai intai sa stai sa te gandesti daca merita sa te mai amarasti si pentru asta. Incearca in momentele acelea sa te gandesti la lucrurile bune si de valoare din viata ta si sa te gandesti ca unii chiar au probleme reale (copii bolnavi, soti bolnavi, etc.) si care poate ca nu au rezolvare. Eu asta am facut si sa stii ca functioneaza. Si sa stii ca nu strica si un pic de nesimtire. Nu mai pune toate la suflet. Viata merge inainte si orice problema si suparare va trece pana la urma. Important este sa fim sanatosi !

by **carmentenescu** » Thu Apr 28, 2005 11:11 am

Fetelor va multumesc din suflet pentru sfaturile voastre si sa stiti ca ma bucur enorm ca am putut spune cuiva ce am pe suflet si mai ales ca cineva m-a ascultat si mi-a raspuns. Ma bucur, intr-un fel, ca nu sunt singura care are asemenea probleme si asta ma face sa cred ca totul e bine si ca va trece. Ca toti am avut momente proaste si ca au trecut. Si eu ma gandesc cateodata ca atunci cand voi merge la serviciu nu voi mai pune totul la suflet si va fi bine. Haideti sa mai discutam din cand in cand ca e foarte bine. [noroc]

by **Moni-Dana** » Thu Apr 28, 2005 11:17 am

Ai dreptate, sa stii ca si pentru mine revenirea la serviciu a contat foarte mult. Acasa imi luasem campii.

by **carmentenescu** » Thu Apr 28, 2005 11:23 am

Imi pare bine sa aud asta, ma face sa nu-mi pierd speranta. La un moment dat iti pierzi orice speranta, chiar daca se zice ca moare ultima. [:D]

by **Moni-Dana** » Thu Apr 28, 2005 11:26 am

Mai, dar ce-i cu tine ?! Cum sa-ti pierzi speranta ? Nu pot sa cred ca e asa de grav !

by **carmentenescu** » Thu Apr 28, 2005 11:29 am

Nu e asa de grav, dar cateodata asa simti. Acum eu imi caut si de lucru, pentru ca am terminat concediul de maternitate si uneori mai esti dezamagit, dar nu e asa grav. Eu am invatat ca trebuie sa mergi mai departe, orice ar fi si trebuie sa fii tare. Trebuie sa stii sa te adaptwezi la orice situatie noua, ca daca nu....... [motor]

by **Moni-Dana** » Thu Apr 28, 2005 11:33 am

Asa este ! Dar oricat de greu ar fi, pana la urma o sa rasara soarele si pe strada noastra, nu ?

by **carmentenescu** » Thu Apr 28, 2005 11:34 am

Sunt convinsa, numai ca trebuie sa invatam sa avem rabdare, nu-i asa? [coarda]

by **carmentenescu** » Thu Apr 28, 2005 11:35 am

Tu ai plecat demult la lucru?

Nervii

Who is online