by Arheoloaga » Tue Dec 23, 2008 5:05 pm
In pauza de pranz am fost sa imi platesc facturile...Am zis sa nu ma prinda anul nou cu datorii la stat. De doi ani de cand sunt aici ma duc la acelasi oficiu postal si mai mereu ma serveste aceeasi persoana. In acesti doi ani nu i-am vazut niciodata privirea. L-am banuit intotdeauna de o timiditate excesiva. Are in jur de 50 de ani si in mod sigur locuieste inca acasa cu mama batrana. Nu are verigheta si miroase a vechi, desi ar fi inca un domn prezentabil. Pare iesit din timp...are parul grizonat, ondulat, lung pana la umeri si uneori il tine legat la spate, prins cu o cordeluta neagra. Papionul nu-i lipseste niciodata, desi ii da un aer destul de caraghios. Mi-am dat seama de asta vazandu-l odata in picioare langa ghiseu...e un barbat inalt si solid, putin adus de spate si foarte greoi in miscari, iar papionul ala pare asezat acolo de un copil pus pe sotii; cu toate astea nu mi-l pot imagina fara funda aia colorata.
Azi era o confuzie impresionanta in ghiseu; puzderie de lume care profita ca si mine de pauza de pranz ca sa-si incheie socotelile cu 2008. Angajatii erau repeziti si iritati, se vedea ca nu fac fata multimii. Doar el statea impasibil si batea la calculator in acelasi ritm pe care il cunosteam atat de bine. L-am salutat si i-am inmanat factura. N-a ridicat privirea de pe tastatura si nici nu mi-a raspuns. Mi-a dat chitanta si a strigat "il prossimo prego" (urmatorul va rog). Nu stiu ce mi-a venit, poate doar un automatism de sezon, dar i-am urat Craciun Fericit. Am dat sa plec dar am auzit un "anche a lei signora, anche a lei"(si dumneavoastra doamna, si dumneavoastra). Abia ce am mai reusit sa-l vad cu coada ochiului ca deja era o alta persoana in fata. Zambea.
Cat de usor mi-a fost anii astia sa-l judec iesit din timp si spatiu, neobisnuit, straniu si uite ca el stie sa zambesca chiar si in mijlocul multimii aleia nervoase si nerabdatoare. Uneori prima impresie poate fi gresita, sau poate imi lipsise doar rabdarea, sau poate nu avusesem ocazia sa ma intreb daca poate fi si altfel...
Sau poate e doar mai usor sa pretinzi ca sti, ca tu cunosti. Si te trezesti intr-o buna dupa-amiaza ca primesti in dar un zambet, fara a fi oferit vreun cadou costisitor in schimb.
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.