Am renuntat la iubire!

[mischaela]

de un diliman de asta am avut si eu parte pe la 18 ani ... am avut un mare dezavantaj atunci ... varsta ... eram mica si proasta ... ma ameninta ca le spune alor mei de sex si altele ... am scapat ... dar nu cu amenintari ... e naspa rau sa ranesti un mascul in amor propriu ... ci mai mult dezamagindu-l ...
asa ca incearca si tu sa nu mai pari asa perfecta in ochii lui ....
pune ceva naspa pe tine, machiaza-te ca sa te imbatranesti ... ca sa vada cu ce baba vrea sa ramana ... fii exact cum nu-i place lui ...
asa el o sa plece linistit ca ... vai a deschis ochii ... si tu o sa iti vezi de viata fara probleme ...
nu e tocmai magulitor ... dar e o solutie

[Ella34]

Am primit in dimineata asta pe mail o chestie simpatica! La drept vorbind, nu stiu daca e chiar asa haioasa, dar a venit in momentul potrivit si am ras cu lacrimi! Am si uitat de cand nu am mai ras asa....!
V-am trimis-o si voua la sectiunea "Cutia cu bancuri" din ciclul: "Ca la noi..., la nimeni!"
Daca va smulge un zambet, luati-o ca pe un cadou din partea mea. Daca nu, iertati o minte ratacita, care isi gaseste defularea in aiureli.
mischaela, sa stii ca m-am gandit si eu la solutia asta si nu cred ca e nevoie de prea mare efort, pentru ca m-am schimbat atat de mult in ultimele luni, ca s-ar putea sa nu ma mai recunoasca.
Din directia lui...deocamdata liniste totala!
Venetiana noastra draga," LA MULTI ANI , si tot binele din lume pentru tine si sotul tau!!!" Daruieste-i un weekend de vis, asa cum inhibatele alea de italience habar nu au sa faca si apoi sa ne povestesti (bine, bine...!!! nu vrem chiar toate amanuntele!) In bocca al lupo!!!
lilith, cred ca va trebui sa mai treaca ceva timp pana ce am sa ma agat de un alt musculos. Dar, daca cunosti tu unul disponibil......

Va pup pe toate si va doresc un sfarsit de saptamana frumos si linistit!

[Ella34]

Zi mohorata de iarna!
S-a mai incheiat un capitol din viata mea...!
Am pus oficial capat relatiei care m-a chinuit atat de tare in ultimul timp. Ma simt oarecum meschina pentru ca am crezut chiar si pentru un moment, ca ar putea sa-mi faca vre-un rau... A venit ieri, cu lacrimi, juraminte si o durere vie in priviri, care mi-a amintit din nou cat de mult l-am iubit si cate vise s-au spulberat. Ma durea fiecare lacrima a lui si inca ma mai doare, dar nu pot sa merg mai departe.
Am crezut ca ma voi simti usurata cand va pleca, dar nu-i asa.
Nu inteleg, de ce doare atat de tare?

[Arheoloaga]

Doare...cum sa nu doara...asa se intampla cand realizezi ca ai investit timp si energie in... nimic. Doare si pentru ca ti se pare ca ai facut rau cuiva, doare pt ca apare acea stare de confuzie tip "si acum ce va urma" dar iti dau o veste buna...TOATE TREC!! Este cat se poate de normal sa fii confuza, insa aminteste-ti de ce ai terminat aceasta relatie: nu iti mai aducea nimic, nu mai erau sentimente de partea ta. Sa nu crezi ca ceva ce nu a mers de prima data va functiona a doua oara...nu, nu se schimba absolut nimic.
Stiu ca e mult mai usor sa iti spui parerea de pe margine insa crede-ma ca te inteleg...Poate ca avantajul in cazul meu a fost varsta (foooarte frageda), reusind astfel sa imi indrept foarte repede privirea spre alte...orizonturi.
Oricum, dupa un timp va trece si durerea si parerile de rau, vei vedea lucrurile mult mai clar si vei reusi sa te gandesti la o noua iubire...

[Cami-N]

Am citit deznodamantul....cred ca esti o femeie foarte puternica daca ai ramas in hotararea ta! Vorbeai de sarbatori...eu zic ca e mai bine ca vin sarbatorile,vei fi inconjurata de familie,vei iesi poate cu prietenii,vei cunoaste poate oameni noi! Priveste partea buna a lucrurilor,alunga gandurile negre legate de trecut si totul va fi bine! Ne este foarte greu sa ne schimbam atitudinea,sa alungam umbrele,sa innabusim durerea dar trebuie sa incercam de fiecare data cand este nevoie,trebuie sa ne ridicam si sa mergem mai departe!
Eu iti doresc multe zambete pe buze si in suflet ! Sa ne mai scrii despre tine!

[Ella34]

Fetelor, mi-e dor de voi!
Stiu ca suna ciudat, pentru ca nu ne-am intalnit niciodata, dar nu stiti cat de mult m-au ajutat cuvintele voastre atunci cand aveam nevoie sa-mi asculte cineva suferinta.....
Mesajele voastre mi-au dat curajul de a-mi mentine decizia si de a nu ma intoarce din drum.....si , daca la inceput nu eram sigura ca decizia mea era cea mai buna, acum stiu.
Am inceput sa ma linistesc, am inceput sa adorm fara lacrimi pe obraz si chiar daca, in sufletul meu, durerea e inca vie, am inceput sa nu mai fiu impresionata de lacrimi si promisiuni desarte.
Incep sa redevin EU....si ce dor mi-a fost de mine...! Nu sunt narcisista, va rog sa ma credeti..., dar nu vreau sa ma mai schimb doar pentru a face placere altcuiva.
Pe data de 21 dec. merg impreuna cu o buna prietena la un concert ce colinde. Vreau sa las spiritul Craciunului sa-mi patrunda in suflet, iar daca nu va vrea, il voi introduce cu forta ( de data asta pentru placerea mea).
Stiu ca e cam devreme, dar vreau sa va ofer tuturor aceasta felicitare, si alaturi de ea toate gandurile mele bune si multumirile pentru ca mi-ati fost alaturi cu gandul, cu vorba si cu sufletul!
Sper ca intr-o buna zi sa-mi fiti alaturi si atunci cand , panicata , voi striga dupa ajutor pentru ca, nu voi sti cum sa fiu o mama perfecta.


http://felicitari.tfm.ro/felicitari/16_craciun/card104_Sarbatori_fericite/

Va imbratisez cu drag.

[Arheoloaga]

Subscriu si eu la partea cu "panicata si mama perfecta";)
In rest ce sa-ti mai povestesc...am deschis felicitarea si am vazut scris acolo sarmale, cozonaci etc. Gata...maine ma duc la magazinul romanesc sa-mi dau comanda de Craciun...off.
Ah...Bine ai revenit draga "EU";)

[ilinca_mioara]

Totul e bine cand se termina cu bine....

Durerile vor ramane, nu se uita nimic atat de usor, dar e bine ca n-ai ramas 'ancorata' in ceva care-ti aducea multa dezamagire, tristete...
Singuratatea doare...dar singuratatea in doi e cumplita!

Cat despre spiritul sarbatorilor, aici am si eu mult 'de lucrat'! Cele mai mari 'lovituri' le-am primit in ajun de sarbatori, astfel ca ajunsesem sa-mi doresc sa treaca cat mai repede.
De cand o am pe Irinuca am inceput, incet-incet, sa reusesc sa ma bucur de ele. Nu pentru mine, ci pentru ea! Si mie imi lipseste acel 'sprijin', dar imi caut puterea si vointa ca fetitza mea sa nu simta nimic din ce ma doare pe mine.....

Sunt sigura ca vei reusi sa te bucuri alaturi de familie si de prieteni de momentele frumoase care vor urma, iar noul an o sa fie un nou inceput, pe un alt drum al vietii tale.

[ali]

am citit cu atentie fiecare cuvintel ma intristat povestea ta dar trebuie sa o iei ca pe o lectie si totusi mai bine acum decat mai tarziu .un sut in fund e un pas inainte.despre copii nu dispera am 12 ani de casatorie, am nascuto pe alexia dupa 11 ani de chin si tratamente ,operatii si altele si totusi am reusit asa ca nu fii trista na fost sa fie decat sa plangi o viata mai bine plangi acum si maine poate va fi bine .ai grija de tine asta conteaza cel mai mult

[Ella34]

Nu stiu altii cum sunt, dar eu sufar de " sindromul zilei de luni"! E cea mai urata parte a saptamanii...dar din fericire, va trece mai repede pentru ca, printre obligatiile de servici, trebuie sa ocup si de stabilirea meniului pentru masa de Craciun. Apropo, mi-ar prinde tare bine cateva idei.....
Ieri seara, aproape tarata de prietenele mele, am fost la concertul de colinde. Si ce frumos a fost.....!!!! Pe langa atmosfera de vis creeata de muzica, nu mi-am putut lua ochii de la cativa copilasi ( nu aveau mai mult de 6-8 ani) asezati in primul rand, si care au insufletit intreaga seara. Reactiile lor erau atat de sincere si pure incat, te treceau fiorii vazandu-i. Entuziasmati la pasajele vesele pe care le cunosteau si le cantau cu bucurie sau intepeniti in scaun, fascinati de acordurile dulci ale melodiei, nici macar nu clipeau cu ochii fixati pe mainile pianistului, iar din cand in cand, anticipand finalul melodiei, izbucneau in aplauze frenetice....., erau o incantare!!!
Cred ca adevaratul spirit al Craciunului nu il traiesc decat copiii. Noi cei mari, care ne-am pierdut inocenta pe drumurile vietii, putem regasi o parte din aceasta bucurie doar alaturi de copii. Ferice de voi mamicilor, care ati fost binecuvantate cu acest dar! Va felicit pe toate si va imbratisez cu drag, impreuna cu puiutii vostri!

Dar seara trecuta mi-a mai oferit o surpriza.... Dupa spectacol, ne-am oprit sa bem un ceai cald (erau -2 grade la Constanta), si in clubul respectiv, un domn aflat la masa din fata mea, nu ma scapa din ochi si nu pierdea ocazia sa-mi zambeasca. Nimic indecent, nimic deplasat....si totusi....ma simteam ca naiba... Ma simteam jenata si intr-un fel vinovata de faptul ca, pe undeva, ma flata acea farama de atentie care mi-se acorda.... Ma simteam vinovata!!! Vinovata fata de cine? Vinovata fata de ce? Habar nu am.... Sunt o femeie libera care si-a incheiat socotelile cu trecutul !
Asta o stiu forte bine, dar cum fac sa-mi eliberez subconstientul, ramas prizonier in bratele lui?