VREAU UN SFAT...NU STIU CUM SA MAI TRAIESC!!!

[loredanalisca]

Problemele financiare apar odata cu plecarea voastra la Bucuresti sau ele pot exista indiferent de relatia cu parintii tai?

[alinagr31]

Buna.Nu pot sa iti spun ce sa faci,doar sa-mi dau cu parerea.In fiecare familie exisa certuri din diferite motive:bani,famia celuilalt,treburi casnice,etc.Si eu ma mai cert cu viitorul sot,dar nu ne batem si nici nu ne aducem injurii.Am ales sa stau cu el,in casa socrilor,desi nu ma plac si nu ii plac.Acum am noroc ca sunt plecati afara,dar curand vor reveni si pana ne construim casa noastra (peste vreo 5-6 ani) voi fi obligata sa stau cu ei in casa.Automat vor fi ceva "impunsaturi" - diferite generatii-dar de dragul familiei mele,o sa trec peste ele.Eu nu am fost in situatia ta decat pe jumatate,respectiv relatia cu socrii mei.Parintii mei nu au avut nimic de comentat,mai ales ca am ramas insarcinata cu baiatul cand ma cunosteam cu viitorul sot doar de 3 luni de zile.Ti-am zis,singura problema a mea a fost,ramane si va fi........socrii ( soacra in principal).Dar daca ma uit la Razvan cum rade,cum gangure,cum ma tine in brate- uit de tot;chiar si de certurile minore cu sotul.Capul sus si gandeste-te mai bine:parintii - si ai tai si ai lui- si-au facut viata lor,acum urmeaza tu sa faci acelasi lucru.Nu te indeparta nici de ei,dar fa ce e mai bine pt tine si familia ta.Pupici

[vio_ingerash]

Si eu ma gandesc sa mai incerc odata cu el singuri departe de toti poate ne-o fi mai bine,dar pe o parte mi-e teama ca va fi mai rau.Problemele financiare oricum deja exista,iar pe ai mei ii cam deranjeaza si asta ca el nu mai "produce" nimik si pe mama el nu a lasat-o sa mai mearga la munk,ca sa ma ajute cu fetita,si pt ca era foarte obosita(mama).iar cand aveam de toate si ei si eu era bine,fara discutii,fara nimik.

[Arheoloaga]

Tot citeam si reciteam cele scrise aici...
Mai, eu nu cred ca este posibil sa multumesti pe toata lumea. Daca vei face cum vor ai tai, va fi nemultumit sotul, daca vei face ca el vor fi ai tai si implicit tu...Poate ca ar trebui sa iei o decizie tinand cont numai de sentimentele tale si de sansa de reusita pe care tu o acorzi cuplului vostru.
Sa fiu sincera insa, sensul in care poate ar trebui sa te gandesti la fetita nu este "las copilul fara tata" ci in schimb "ce tata ii ofer, ce exemplu va avea in viata". Dar asta ti-a spus si Loredana...
Tu nu ai nici o posibilitate sa stai macar o perioada departe de ai tai dar si de sotul tau? Ma gandesc ca te-ar ajuta sa iti limpezesti gandurile si nici nu ai mai fi influentata de nimeni. In cele din urma, indiferent care va fi alegerea macar vei sti ca a fost numai a ta si ti-o vei asuma ca atare...Inceraca sa gandesti la rece, realist fara a cere parerea celor direct implicati.
Numai bine.

[mischaela]

[vio_ingerash]

NU nu eram minora cand am ramas gravida,dar da eram minora cand m-am indragostit de el.DEOCAMDATA,repet DEOCAMDATA s-au impacat dar sa vedem cat va dura pana vor aparea din nou discutii mai ales ca acum cu totii suntem disperati din punct de vedere financiar si vine si chiria de plata,si sarbatorile,multe altele plus ca mai avem si datorii de achitat.(pentru ca numai sotul aducea bani in casa,tatal meu il insotea cateodata la munca,iar de 2 luni nu i-a mai mers nimic si ceilalti nu s-au straduit sa isi caute ceva)-aici ma refer la tatal meu in special care din pacate tot ce face daca il lasi acasa este sa se apuce de baut de unde de neunde,de la ora 13,pt ca la 11-12 se trezeste.

[Ella34]

Citind povestea ta, ma tot intreb: oare ce ar fi mai greu? ...sa continui sa traiesti in aceasta atmosfera sau sa-ti aduni curajul si sa iei viata de la capat?
Din cate am inteles, tu inca iti iubesti sotul, iar el, in ciuda comportamentului sau condamnabil (faptul ca te-a lovit nu are nici o justificare), te iubeste. Tu esti persoana prinsa la mijloc si inteleg ca ti-e foarte greu, dar daca crezi ca relatia cu sotul tau mai are inca sanse , atunci lupta pentru ea. Indeparteaza-te pentru o vreme de parintii tai si observa in ce masura se va modifica atitudinea sotului tau. Pune-te in pielea lui pentru cateva clipe...cu siguranta, atitudinea ostila alor tai si faptul ca locuieste in casa lor ii provoaca frustrari care afecteaza si relatia dintre voi. Poate cand veti locui in casa voastra, doar voi si copilasul vostru, aceste tensiuni vor disparea si va redeveni omul de care te-ai indragostit candva.
Merita sa incerci. Iar daca lucrurile nu se vor schimba, vei sti atunci ce-i de facut.
Cat despre parintii tai, ii poti ajuta foarte bine si de la distanta, daca doar de ajutorul financiar e vorba.

[arion]

asa o duci la infinit ,cum sa faci cum sa dregi!o gramada de sfaturi si pareri ti se ofera si tu tot nedumerita si confuza esti si dupa parerea mea o sa si ramai!nu faci absolut nimic!astepti sa se intimple ceva asa din senin si iarba verde!daca nu iti este in putinta de a lua o decizie indiferent de urmari(ca oricum indiferent ce decizi ,din cite se observa ,tot o sa fie ceva in defavoarea ta-ori parintii ori sotul)ramai asa pina la nesfirsit resemnindu-te cu citeva rinduri ,pareri si sfaturi pe net!un vechi proverb din "popor"spunea ca "a nimerit orbul braila...". nu cred ca nu o sa te descurci indiferent de decizie!!!parintii sint parinti pina la sfirsit indiferent ce hotarasti!ca daca s-ar supara pe tine ,te-or ierta ca esti a lor,dar daca "iubitul"sot iti da o corectie zdravana ,ca "esti a lui"si ca traiesti cu el nu cu parintii",si nu te mai ridici de jos,atunci cred ca v-a fi tirziu sa mai decizi...asa ca hotaraste-te pentru numele lui Dumezeu ca doar tu poti face ordine in casa ta!!!!

[MihaelaStoiciuc]

Greseli pe care le-ai facut:
- te-ai indragostit, minora fiind, de un ARAB, care, pe deasupra este MAI MARE decat tine
- te-ai casatorit (sunteti casatoriti?) cu un barbat care nu-ti poate oferi tie si copiilor tai stabilitate materiala
- ai facut un copil de FOARTE TANARA
- inca nu realizezi diferenta dintre familie ca parinti si familie ca sot si copii
Si ar mai fi si altele, dar nu cred ca mai e rost sa le enumar.
Pana una-alta, tu nu esti pregatita sa ai o familie, pentru ca nu esti capabila inca sa-ti lasi parintii si sa-ti urmezi sotul, dupa cum ar trebui.
Nu inteleg de ce atata drama existentiala, de ce sotul spune ce sa faca mama ta, de ce tatal tau spune ce sa faci tu, ce invalmaseala e asta?!?! Pentru mine e limpede: ai un barbat, ai un copil, vezi-ti de treaba ta. Parintii - vizite la sarbatori si telefoane in rest. Nu te simti capabila de asta? Atunci desparte-te de sot si ramaii la mama pe soba.
Dixit - azi sunt rea [B(]

[Tavyaa]

Buna
Eu iti raspund din propria mea experienta .........
Eu sunt casatorita cu un arab am o fetita si acum astept al 2 lea bebe multumesc lui Dumnezeu ........
Ca si tine si eu am trecut printr-o poveste asemanatoare ......parintii mei sunt divortati de ani buni de zile eu am ramas la mama impreuna cu inca 2 surori ..... la inceputul relatiei mele mama era tare incantata datorita situatiei financiare substantial schimbata in foarte bine .... in timp sotul si-a dat seama de situatia in care ma aflam totul era bine atat timp cat aduceam bani acasa mama desi economista de meserie nu mai lucra de ceva vreme surorile inca erau mici asadar toata casa chiria intretinerea mancare totul era in spatele sotului datorita relatiei noastre .......in timp cererile au avansat crezand ca exista un cont in banca cu multe zerouri ce le stateau la dispozitie ..... pana intr-o zi cand el a stat de vb cu mine si mi-a spus tu nu realizezi ca nu mananci nu bei nu faci nimic pana ce nu le dai lor ? Ea are o meserie este inca tanara se poate intretine de ce tu stai pe post de card de credit ....
si asta pentru ca eram trista ma simteam prost ca efectiv se ajunsese la a impune sa le dea bani ....... nu mai suportam eu situatia, nepasarea si rautatea ......Pana cand am decis...... fetita era mica aproape 2 ani mi-am luat-o in brate si am plecat in lume cu sotul meu ......am luat un apartament intr-un secret fara ca ele sa stie unde sa ma gaseasca si asa ne-am inceput noua viata ....de atunci au trecut ani de zile cu bune cu rele cu cearta dar si cu vb dulci a dat o singura data in mine dar asta pentru ca l-am jignit si am intrecut limita .......la vreo 2 ani dupa ce m-am despartit de mama ne-am reintalnit dar ele in aceeasi situatie precara si incercand de la bun inceput de cand ne-am reintalnit sa scoata castiguri .....
Povestea este mult mai lunga cu fel de fel de peripetii ......dar la ce vreau eu sa ajung este ca atata timp cat voi va iubiti intr-adevar si sti si vezi ca oricat ar gresi este un barbat de casa si se lupta pentru tine si fetita ta sa fiti impreuna sa aveti ce va trebuie asta conteaza ....... Imi cer scuze dar familia cand vei avea nevoie de sprijin, cand fetita ta va avea nevoie de cele necesare nu se va aventura nici unul din ei sa le ofere ..... in cel mai bun caz ti-ar tine fata si tu la munca sa aduci bani ca doar nu o sa te intretina .....
Eu mi-am ales sotul pentru ca in viata mi-am dorit sa am o familie un rost, oricat de mult m-as chinui sa ofer copiilor mei o famile o mama si un tata un camin unde sa fie crescuti si educati ....