Miti76

[miti76]

M-am gandit, da` m-am gandit muuult de tot, daca sa ma bag sau nu. Timp nu am, de citit pe ale altora...mai rar, de facut "ceva" magic, special, nu fac, atunci? Ce sa ma bag si eu in seama? Bine ca m-am razgandit. Am sa-l tin pentru mine. Nu am nici macar pretentia sa fie citit! Sper sa nu se supere nimeni daca nici nu raspund la timp sau...deloc.

[danaG]

Imi pare bine ca te-ai hotarat sa-l faci.......

[lili_ang]

In sfarsit! De cand te astept!

[Pitic]

Mitiiiiiiiiiii te inteleg perfect...dar ma bucur ca ai incercat pana la urma!

un de la Pitiiiiiiiiic!!!

[anaconti]

Miti! Voiam doar sa te salut! Pupici tie si ingerasilor!

[doinaden]

Ce bucurie Miti, asa pot sa iti scriu si eu Paste Fericit, multa sanatate si bucurii.Am vrut sa iti scriu un mail dar acum cu jurnalul tau e mult mai bine.
Pupici de la noi, ai grija de baieti.Ne "auzim "dupa sarbatori.

[miti76]

Doamneee, cum uitam! Mergi pe strada si vezi un biet pisoi jigarit. Ti se rupe sufletul, treci mai departe si peste 30 de secunde te trezesti ca-ti revizuiesti in gand lista de cumparaturi. Mai si doare al naibii in momentul cand traiesti ceva trist. Apoi totul devine din ce in ce mai confuz, mai putin conturat, mai ca de vata. Si uiti, iti reamintesti, uiti si tot asa. Dar fiecare amintire mai dezorganizata, idealizata uneori.
Dar VISUL??? Ei, cu asta e alta mancare de peste. Visul e mereu viu, fie ca visezi o amintire, fie ca visezi ceva nou, tot traiesti intens si suferi si te scoli cu lacrimi pe obraz si cu sufletul sfasiat! Si parca vrei sa tipi, sa plangi sa intinzi mainile, sa te tii sa alergi si nu-ti iese.
Ati patit vreodata in vartejul gandurilor sa va treziti ca de la o mancare de varza ati ajuns sa va ganditi la...Oceanul Indian? Oceanul Indian? Pai de unde pana unde, ia stai sa o iau inapoi. Si defilezi inapoi, iei rand cu rand...Stai, aici nu era asa. Uneori reusesti, alteori conexiunea se pierde, iti e ciuda. Sau pur si simplu uiti ce tocmai faceai si alte ganduri dau navala...
Trebuie sa-mi iau reportofon!!! Ca sa ce? Sa vorbesc singura ca balamutii? Si cine are timp sa mai asculte peroratiile? Asa pierd timpul dublu: o data ca gandesc cu voce tare si a doua oara ca mai stau si sa ascult! Hai ca e chiar culmea! Nasol e ca nici macar nu prinzi de coada gandurile... Fug ale naibii ca impuscate cu sare in c...r! Dar e frumos sa gandesti, mai ales daca e un subiect care iti place.
De pilda... ACEST MOMENT NU SE MAI INTOARCE NICIODATA! Si belesti ochii, incerci sa iti intiparesti pe creier toate detaliile, sa traiesti acel moment ca si cum ar fi ultimul. Si faci asta nu o data ci de mai multe ori intr-un anumit interval de timp. Si la o adica, cand vine vorba ca stai, ma, sa scot si eu momentele alea care nu se intorc niciodata, sa ma uit la ele...uite-l nu e! Nu poti sa-ti mai amintesti nici unul asa cum te chinuiai sa-l pastrezi. Parca era ceva cu un zambet fugar pe buzele lui in somn? Sau cum i se rasuceste codita ochiului cand te priveste cu drag? Habar n-am. Si te scarpini in cap... Mai sa fie, da perversa e mintea asta!
Cred ca am sa ma repet, am niste lait-motive care ma rod inconstient. Si niciodata nu imi amintesc daca am mai spus sau nu acel lucru...N-are a face, mi se rupe, oricum, pe cine intereseaza? Imi place mie cum suna, cum se vede, cum s-ar auzi...
Am avut jurnale, hei, de adolescenta: "Azi am avut mate. Hodoroaga aia oribila iar mi-a dat patru!". Le-am ars. Ce sa faci cu fructe verzi? Tineretea se traieste "asa cum e", fara a avea pretentii la mai mult. Dar si tineretea are maturitatea ei. Pentru unii. Cei chinuiti? Nu stiu, ca nu m-am pus in locul nimanui. Eu ma stiu pe MINE!
Imi place sa ma gandesc pana ma ia cu clantanit de dinti, la spatiu. Pana unde merge. Sa vedem... Asa, pana la stelele pe care le vedem, galaxii, intuneric (sau lumina?), mai mult...mai mult...A...hello? Nu e NIMENI? Sa zicem ca apare ceva, o bariera, un "zid". Bine, dar dincolo de zid CE ESTE??? Ah si-mi vine sa tip! Sa urlu de nervi!
Hai ca pe moment m-am plictisit, mai scriu eu! Poate chiar peste cinci minute.

[lumy]

Miti!

[ralucaolga]

[miti76]

Cineva dormea intr-un intrand al blocului vecin. Nu-i vedeam decat picioarele. Restul era acoperit de o bluza albastra subtire. Prima zi am crezut ca e un tip beat, care nu a mai ajuns acasa. A doua zi de dimineata era tot acolo. Dupa un timp s-a ridicat. Era un baiat slabut. Si-a strans mai bine bluza albastra pe corp, fara sa bage mainile pe maneci si a plecat. Sufla un vant cam rece. In urma lui au ramas cateva cartoane si un capatai din material negru. Voiam sa-i duc o pilota. A treia zi nu a mai aparut...