by Arheoloaga » Fri Nov 28, 2008 1:20 pm
Off Adela...imi pare nespus de rau...si tocmai acum cand ai adus minunea acasa sa fii nevoita sa treci prin asa ceva...
Imi este greu sa iti dau un sfat...tu trebuie sa te gandesti la copii tai, nu ai voie sa faci ceva care sa le faca rau in nici un fel...Tristetea ta va fi simtita, copii devin nelinistiti iar tu din ce in ce mai obosita...Linisteste-te si gandeste-te ce ai de facut. Gandeste-te ce inseamna o calatorie asa lunga pentru un copil de o saptamana...si pentru o femeie ce tocmai a nascut!
E greu si te inteleg perfect pt ca stiu ca intr-o vineri dimineata am primit un telefon care mi-a spus doar "S-a prapadit maita"...Am inlemnit...imi venea sa urlu de durere si tot ce imi venea in minte era..."nu stie cat o iubesc...nu stie ca eu in gandul meu ii multumesc zi de zi pentru ceea ce sunt". Asa, cu durerea in suflet, m-am dus la servici, mi-am pus in regula toate sarcinile pe saptamana respectiva, am cautat bilete de avion...m-am dus sa imi cumpar haine de doliu...Off...
Ceea ce vreau eu sa spun este ca trebuie sa fii lucida, realista. Suna rece si imposibil, stiu...Dar tu mai ai timp! Mai ai timp sa il rogi pe Dumnezeu sa mai astepte, mai ai timp sa ii spui ca o iubesti...chiar si la telefon. Ai incredere draga mea...o vei mai vedea, trebuie! Insa acum ai grija multa de tine si de fetita ta...sunt convinsa ca asta iti spune si bunica ta. Nu te gandi ca ai pierdut-o deja, tu mai ai timp...bucura-te de vocea ei, de cuvintele pe care inca ti le mai spune si spera.
Te imbratisez draga mea, trebuie sa fii curajoasa si in orice moment eu sunt aici, alaturi de tine macar prin cuvinte.
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.
![[:D]](./images/smilies/bigsmile.gif "zambet larg")
