Despre Lucruri Simple

[Arheoloaga]

Ploua...de luni a inceput sa ploua si continua. E clar ca a venit toamna...
Astazi m-am imbracat gros... La 7 dimineata cautam prin sifonier hainele groase. Nici macar n-am apucat sa fac "schimbul" cum il numesc eu, adica sa imi aduc la indemana hainele pt iarna si sa le "ascund" pe cele de vara. Anul asta parca s-a derulat asa fara nici o regula, a trecut prea repede! Nu imi displace toamna, mai ales ca eu visez muuult...si deci e anotimpul perfect pt meditatie, dar ma intreb cum am ajuns deja in toamna 2008??!
Acum patru ani, in toamna 2004 ajungeam pt prima la Venetia visand ca asta va fi rampa mea de lansare pt a deveni Indiana Jones in varianta feminina. Eram bursiera Erasmus la Ca Foscari...
Toamna 2005...nu renuntasem la idee dar imi trebuiau bani sa imi platesc un master. Ma angajez pt prima oara in viata mea ca secretara la o firma cu capital italian in orasul meu. Vorbeam deja bine limba lui Dante.
Toamna 2006...mi se ofera un post la biroul comercial al aceleiasi firme. Insemna un salt enorm. L-am sunat pe cel ce urma sa imi devina sot peste doar 4 luni si i-am spus ca s-a terminat...Trebuia sa fac cariera.
Toamna 2007 ma gaseste la noul meu loc de munca...in Italia. Din nou secretara.
Toamna 2008...am inceput un jurnal virtual pe un site despre copii.
Tot toamna 2008...la birou lucrurile sunt pe zi ce trece mai neclare...poate vom inchide in ianuarie, poate doar ne vom transfera...poate va avea un sens stradania, noptile pierdude citind si iar citind ca poate poate inteleg regula consoanelor duble! Poate va avea un sens ca pe cartea mea de vizita scrie acum asistent administrativ...poate nu va fi nevoie sa o iau de la capat!
Hm...oare in ce anotimp am renuntat sa ma visez Indiana Jones? In acesti 4 ani au mai fost 4 primaveri, 4 veri si 3 ierni...si cate s-au mai intamplat in viata mea!
Nu, nu sunt trista...ma gandesc doar ca timpul trece, ca zi dupa zi ne transformam, ca daca nu avem bine stabilite niste prioritati riscam sa ne pierdem...iar pt mine, cu firea mea influentabila si schimbatoare, chiar e un risc real!!
Vroiam sa atasez si cateva poze din weekend cand era inca un soare stralucitor si ne-am facut de cap dar nu merge photobucketul...Sa fi intrat pana si el in "astenia de toamna"?

[jo_ana]

Esti exact cum spuneai mai sus - esenta tare,in sticla mica...ai reusit atat de bine sa mergi pe un drum pe care ti l-ai dorit, ai muncit pentru asta! Cu siguranta exista si momente mai putin faste in viata, dar toate isi au un rost: te fac mai puternic si mai dornic de si mai mult!
Iti doresc succes in acesta perioada mai dificila, cu siguranta vei gasi puterea de a face ceea ce trebuie!

Aaa, chiar voiam sa intreb: de ce acest site pentru jurnalul tau?

[adeluta75]

Si eu mi-am pus intrebarea asta cand am vazut jurnalul....din partea mea este foarte bine venit printre noi ,deoarece ne reaminteste ca suntem femei inainte de a fi mame....ne reaminteste de viata doar in 2 cand faceam ce ne taia capul....de o oarecare libertate dulce pe care nu o s-o mai simt niciodata de acum incolo,eventual cand copii vor fi pe picioarele lor.
Nu regret nici o clipa ca am copii...dar uneori ma apuca nostalgia vremurilor cand eram libera ca pasarea cerului...sa zbor si iar sa zbor

[Arheoloaga]

In sfarsit reusesc sa scriu si la jurnalul meu...Intru zilnic, citesc pe ici pe colo dar timp sa consemnez cate ceva nu prea mai gasesc. Astazi in schimb sunt iar singura in birou si nu am chef sa fac nimic. E tare aiurea ce se intampla in jurul meu. Saptamana trecuta l-am intrebat pe seful meu daca e cazul sa imi caut alt job. Mi-a spus foarte linistit ca se ocupa el, ca va incerca sa ne gasesca (mie si colegei mele) un alt loc de munca si ca da, in ianuarie vom inchide. Ma asteptam la asta, deja primeam telefoane de la potentiali chiriasi ai biroului dar parca nu imi venea sa cred. Nu prea mai stiu ce fac aici, nu mai e motivatie, nu mai sunt proiecte, totul merge din inertie...Sunt tare dezamagita.
Nu stiu cat de usor va fi sa gasesc altceva macar la fel de bun, iar in promisiunea sefului meu nu pun mare baza. De fapt viata mea este pusa sub semnul hazardului...mi se intampla si bune si rele atunci cand ma astept mai putin...Sper ca de data asta sa fie de bine...Eu ma voi stradui. Daca stau sa ma gandesc mai bine...intotdeauna am prins ultimul vagon al ultimului tren...si totusi m-am urcat! Oricum sunt hotarata sa nu fac nici un compromis in ceea ce priveste cariera...Adica voi astepta cat e nevoie pana voi gasi ceva sa imi placa, sa mi se potriveasca. Intre timp vreau sa incep si un curs de contabilitate sau resurse umane...am vazut ca primaria plateste o parte din taxa pt astfel de cursuri si m-as inscrie...sunt convinsa ca imi va fi de folos la un moment dat.
Macar sotului meu ii merge bine din punctul de vedere al jobului...Joi si vineri a avut doua examene pt verificarea cunostintelor in domeniu plus un alt examen ce face parte dintr-o serie de cursuri pt dobandirea unei noi specializari. A trecut totul cu bine...Sunt tare mandra de el Si daca ar mai rari-o cu delegatiile cred ca ar fi super!!
In rest a fost un weekend linistit, ca de obicei ne-am intalnit cu prietenii si am iesit la o pizza...Au fost doua zile cu soare si ar fi fost si pacat sa stam in casa. Bineinteles ca am amanat iar calcatul (in curand teancul de rufe va ajunge in tavan) dar macar am reusit sa facem ceva ordine ca nu se mai putea!! Asta e...recunosc ca nu sunt o mare gospodina
Jo_ana iti multumesc pt gandurile frumoase...si ca sa raspund si Adelei, cred ca sunt aici, pe acest site pentru ca ma simt bine...pt ca sunt atatea fete care au trairi asemanatoare cu ale mele, care au probleme sau care sunt fericite...fete in a caror experiente ma regasesc si eu mai mult sau mai putin...Pt ca este un loc in care se vorbeste despre cuplu, despre familie si problemele ei...in mod natural si plin de caldura. Pt ca este primul site despre copii pe care l-am deschis prin aprilie cand dupa un mic "accident" stateam cu inima cat un purice (si cu "n" teste de sarcina) crezand ca sunt insarcinata. Nu a fost sa fie, dar "am descoperit" ca mi-a parut rau...ca imi doream si ca este momentul sa fim parinti. Bineinteles, intre timp incercam sa ne bucuram de viata in doi...si cu bune si cu rele

[Arheoloaga]

Maine este ziua de nastere a mamei mele. Am inima cat un purice gandindu-ma ca ii voi auzi vocea. Da, odata la foarte mult timp ii spun "mama" celei care intr-adevar mi-a dat viata. De multe ori ma intreb de ce a trebuit sa fie asa...de ce a ales sa renunte cand inca mai erau multe de salvat. Tatal meu a facut cum a considerat mai bine...ne-a crescut asa incat "sa nu-l facem de rusine" , poate prea rigid, poate prea ambitios. S-a recasatorit cu o "femeie buna" cu care am avut si avem relatii civilizate, dar careia nu i-as putea spune niciodata "mama".
Si uita-ma la 26 de ani inca plangand pentru ca nu stiu de unde sa ma apuc sa repar puntea rupta deja de prea mult timp. Si s-au adunat atatea in sufletul meu...
Dar maine o voi suna...nu stiu ce ii voi spune, dar mi-e tare dor macar sa rostesc cuvantul asta atat de firesc "mama".

[mamiy]

Si totusi e mama..... Indiferent ce a facut, ea ne-a dat viata.........

[Arheoloaga]

Asta imi spun si eu de fiecare data...ca e mama mea iar parintii nu ni-i putem alege...De mult am renuntat in a-i mai cauta scuze pentru toate zilele noastre de nastere cand nu a dat nici un semn, pentru toate evenimentele mari sau mai mici la care nu a luat parte...pentru multe, dar nu vreau sa ma mai gandesc la asta...Singura solutie pentru a mai salva ceva din relatia asta este tocmai iertarea. Trecutul trebuie sa ramana in trecut si sper din inima sa avem puterea sa privim inainte fara resentimente. Eu mi-am oferit sufletul ei pentru nu am incetat niciodata sa o consider mama mea...dar atata timp cat simt ca ea inca se mai simte tradata pentru decizia unui copil de 10 ani (pt ca asta eram atunci) nu stiu cum as mai putea reactiona. Cred ca pe undeva ne considera vinovate de tot ce nu a mers in viata ei...
Oricum ne-am auzit...mi s-a strans sufletul, credeam ca nu o sa avem multe sa ne spunem pe langa banalul La Multi Ani dar nu a fost asa...Sunt multumita.
Imi cer scuze daca pare totul ambiguu...incerc sa am o discutie cu mine insami fiind totusi intr-un loc public si probabil ideile nu sunt tocmai coerente.
In rest a fost un weekend linistit...ieri am gatit pentru prieteni, am stat de vorba pana tarziu...Ne-am incarcat cat de cat bateriile pentru noua saptamana.
Tot in acest weekend am avut parte si de un moment de...intimitate, de apropiere (nici nu stiu cum sa-l numesc) cu sotul meu...un moment simplu si spontan. Vineri seara a venit de la servici cu o gramada de carti si dosare si bineinteles ca l-am intrebat ce e cu ele. Mi-a spus ca vrea sa grabeasca doua examene(a inceput de cativa ani niste cursuri de specilizare) " pt ca daca la anu' vine bebe nu crede ca va mai avea timp de invatat". Mi-au dat lacrimile...stiu ca acesta este modul lui de a-mi spune ca si el isi doreste, ca de acum si el se simte pregatit. Chiar daca mai sunt multe de rezolvat in viata noastra (serviciul meu, casa noua, examenele lui, finalizarea analizelor medicale incepute...etc) parca pot infrunta totul altfel stiind ca suntem pregatiti pentru o noua etapa a relatiei noastre.

[Arheoloaga]

Cand ma intorceam de la masa de pranz am trecut pe langa un panou cu anunturi mortuare. De obicei nu ma opresc sa citesc, dar de data aceasta mi-a atras atentia fotografia unei femei tinere. Dedesubt scria: Francesca 45 de ani, invinsa in lupta impotriva cancerului. M-a trecut un fior pe sira spinarii...
De prea multe ori ne cramponam de maruntisurile zilnice pe care le consideram mari probleme: ne enerveaza trezitul de dimineata, traficul, seful...si uitam de soare, de flori, de bunatate, de sanatate...In universul asta ingust pe care ni-l construim ni se par lucruri banale...lucruri ce ni se cuvin...
Doamne cat suntem de neinsemnati!

[adyne]

Cata dreptate ai!

[Arheoloaga]

Mi-e dor de culorile toamnei de acasa. Mi-e dor de caramiziu, de galben si rosu la un loc...
Cateva poze facute ieri la plimbare, aici, unde toamna este doar gri sau nenatural de verde:
Un cimintir de barci:


O lebada ce se lasa rasfatata de razele soarelui:


Toamna tarzie...:


...si eu:


O saptamana minunata va doresc