by oanadd » Sat Oct 11, 2008 11:39 pm
ma intorceam asta seara de la serviciu. ma uitam la ceilalti oameni care conduceau prin oras. era destul de tarziu, spre 11 noaptea... se duceau catre cluburi, catre un bar pentru o tarie inainte de clubareala... m-a apucat un cgef nebun de a conduce. a conduce si iar a conduce. fara sa ma opresc. sa conduc in noapte catre... catre mine. catre interiorul meu care, vesnic, tanjeste dupa libertate. dupa viata. dupa orice emana viata. ma vad acum conducand pe autostrada, cu viteza, noaptea, liber... nu e nimeni pe drum... sunt doar eu. as avea atat nevoie de o perioada in care sa fiu numai eu... sa ajung sa-mi fie dor de ceilalti. de vrabiuta mea iubita, de aditza, de mama, de sora-mea, de prieteni, de toti. sa mai traiesc fiorii aia inca o data, sa simt ca viata nu s-a terminat aici. ca dincolo de moleseala asta placuta si linistitoare pe care o traiesc mai este, undeva, o umbra de speranta si pentru mine. ca undeva, la un colt, pasiunea mai are ceva pastrat si pentru mine.
va amintiti de diminetile de vara, caldute, moi, cu soarele luminand incetisor colturile blocurilor, semiumbrele, molatece, pe la 5-6 dimineata, cad toti se indreapta spre casa? parca ii simt cum miros pasiune, a secrete, a viata... vreau sa simt iar cum este sa traiesti si maine... mainesa traiesti nostalgia placuta a zilei de azi. iar poimaine... poimaine sa te gandesti cu nerabdare la maine. caci maine... maine este in toate sperantele nostre. maine este ceea ce ne face, zi de zi, sa ne gandim ca drumul trebuie dus pana la capat. caci atat vreme cat exista acest maine, va exista speranta. maine... maine ne poate aduce acel ceva ce va face ca viata noastra sa reinvie, sa redevina visul, tu, eu, sa redevenim noi, sa-i vedem cu alti ochi pe cei care ne traiesc alaturi si pe care i-a uitat desi ii vedem zilnic.
ce zici? poate maine?
[url=http://www.youtube.com/watch?v=T0z2TWkwD6M&feature=user][/url]
oanad
