by fire » Thu Nov 06, 2008 9:48 am
Darius are 1 an si aproape 11 luni. Nu i s-a desprins inca acea pielicica de tot. Il curat la putulica ca de obicei, o curatare normala. Intr-o zi fara sa vreau l-am tras de putulica. A ripostat, l-a durut. Sunt sigura ca intr-o zi, cand practic i se va desprinde de tot acea pielicica il va durea, chiar rau, dar prefer ca acest lucru sa si-l faca el , cu manutele lui, ca va avea 4 ani, ca va avea 10 sau ca se va intampla la inceputul vietii sexuale, dar se va intampla. Singurele dati cand Darius s-a iritat la putulica a fost atunci cand lipsa mare a fost probabil mai acida, cand a facut pipi mai mult si nu l-am schimbat imediat. In rest nu are absolut nici o problema. Cazurile in care intr-adevar trebuie sa se intervina sunt acele cazuri in care baietelului i se astupa canalul uretral, adica atunci cand se afla in imposibilitatea de a mai face pisu. Lucrul acesta se observa , atunci exista si o durere permanenta. Eu sigur nu-mi duc baiatul la o asemenea operatie. va spun eu ca e ametitor de greu sa-l auzi plangand in spital, sa vezi ca-l ia de langa tine si ti-l duce sa-i ia sange, sa stai inclestata pe holuri auzindu-ti copilul tipand cand ii pun o branula pt. perfuzie ( de ex. ) . La o operatie sigur exista si un ac, ac pe care-l simte in stare constienta si care-l traumatizeaza. Darius , atat cat e de mic, si aici fac o paranteza( a trebuit sa-i refacem o analiza de sange ) a plans de la intrarea in spital pana cand a vazut ca luam liftul sa coboram. Nu l-am putut linisti sub nici o forma. Eu nu sunt impotriva interventiilor chirurgicale acolo unde e nevoie , unde nu se mai poate proceda altfel. Dar daca nu trebuie....