Ce bine ar fi sa putem avea copii singure, nu? Ar fi dragutz sa hortaram singure cand sa-i avem, sa nu avem emotii ca poate bebelusul va mosteni de la tati anumite parti negative. Ar fi ca si cum am lua o pastila si ar incepe sa curga 40 de saptamani din acel moment. In felul acesta s-ar simplifica mult. Ei, tatii, nu si-ar mai da atata importanta, nu s-ar mai "preface" (unii) ca le pasa de greturile si ametelile gravidelor, nu ar mai fi "obligati" moral sa fuga in toiul noptii dupa capsuni si alte chestii de astea. Lumea ar fi mai frumoasa, mai sensibila. Ei, vise, vise! Cu toate astea care ar mai fi rolul barbatilor? Hm, nu stiu. Cu toate astea mi-ar placea ca ei sa nu dispara, sa asiste la spactacolul feminin, sa-si planga soarta ca sunt neputinciosi si fara rol in viata. Daca vreo organizatie a drepturilor barbatilor ar citi ce-am scris eu aici probabil ca si-ar dori sa ma vada arzand pe rug. Dar cum tot ce am scris eu e imposibil le spun ca am glumit. Pe cuvant de onoare!