Dupa ce ma cert cu peretele putin, ma apuc sa curat. Un lucru bun - Ioana se culca singura, fara alt indemn.
Ora 15 - cel mic cere de mancare si are si chef de joaca. Suna sotul - azi intarzie. La ora 17 trebuie sa ma duc sa-l iau de la serviciu, n-are cu ce ajunge acasa. Termin mancarea si la 16.30 o chem pe bunica-mea sa stea cu copiii care dorm. Inchid telefonul si cel mic se trezeste - ii e foame
Il hranesc si apoi ma arunc in masina - sigur intarzii.
Ora 17 - ajung punctuala la intalnire. Pe drum sotul imi tot povesteste ceva, dar nu inteleg. Aprob automat din cap - e vorba despre masina, reparatii, intretinere, ceva de genul asta, adica ultimul lucru care ma intereseaza. Ajung acasa - Ioana urla. Bebe urla. Mie imi vine sa urlu. Ioana are febra foarte mare si ma hotarasc s-o trec pe antibiotic. Ma linistesc - de bine, de rau, am ajutor, sotul meu e langa mine... Ei, ashi - ma informeaza sa ma grabesc la farmacie sa-i iau fetei antibiotic pentru ca el la 18 are meci de fotbal cu colegii. Imi sare tandara, dar... degeaba, normal. La 18 fix sotul meu iese pe usa.
Nu mai rezist - imi aduc aminte ca nu am mancat. Printre mofturile celor mici mananc un sfert de borcan de ciocolata
Ma dor maselele ingrozitor - probabil si pe fond nervos, dar... asta e..
Ora 20.30 - se intoarce sotul. Fiica-mea refuza sa inghita orice fel de siropel pe care il vomita. Normal, e vina mea - dupa cum spune sotul. Agitat, suna la doctor, care, de garda fiind, ii spune sa vina cu fata la spital, ca el nu se poate deplasa, sa-i faca injectabil. Fata adoarme intre timp si pica varianta.
Ora 21 - cel mic isi cere drepturile. Ne facem ritualul de seara si il culc. Amandoi copiii dorm la ora 22 - nu-mi vine sa cred. Ma descarc la un shoping rapid online. Nu mai pot urmari ce imi tot bodoganeste sotul in ureche. Tot cele vechi - ca de ce nu actionez mai rapid, ca asta e treaba mea sa am grija de copiii, ce daca el a fost la fotbal etc etc
Ora 23 - reusesc sa ma bag in pat, langa Ioana si langa sot. Sunt fericita - pana la ora 2 ar trebui sa fiu lasata in pace... Maine dimineata trebuie sa fiu fresh, ca sa ma duc la serviciu.







Am trecut mai tarziu cat sa ma invoiesc pe sapt viitoare.
Dar asta e... Cei din familia mea dau dovada de exces de zel... Stii ca ne ciondanisem la un topic mai demult apropo de daruirea profesionala si iti explicam de lunga traditie din fam mea in domeniul didactic... Tatal meu si-a lasat viata (la figurat si la propriu) in institutia in care lucrez eu acum, atat de inradacinat simt al datoriei avem noi...