Ganduri

[MihaelaStoiciuc]

Intre doi nori, am fost azi la o plimbare tare faina. Dupa ce am ajuns acasa, a papat si a dormit 4 ore neintors Pe Ioana nu am luat-o cu noi, din cauza toboganelor, dar am vazut ca au disparut, deci maine pot sa o iau linistita.

[andreea_t]

Citindu-te , cateodata ma regasesc in povestile tale.
Felicitari pt bebe si zile usoare in continuare..

[MihaelaStoiciuc]

Tare rau mi-a fost zilele astea, nu m-am putut ridica din pat. Am avut o hemoragie foarte puternica care m-a secatuit de vlaga, la care s-a adaugat si o indigestie provocata de o bucatica de peste prajit. Bineinteles ca asta l-a afectat si pe bebe, care si-a cam dat peste cap programul... Acum incercam sa reintram in normal.

[adeluta75]

Am ajuns si la tine la jurnal....
Felicitari pt bebe in primul rand ..sa creasca mare si sanatos..!!!!
Ai o familie foarte frumoasa,sa-ti traiasca!!!..iar pe tine nici nu se vede ca ai nascut.
Eu si dupa o luna de la nastere, aveam o fata incercanata si epuizata....
Imi pare rau ca ai avut probleme in urma nasterii...deja ma apuca frica, cand ma gandesc ca urmez si eu peste cateva luni.
Dar viata merge inainte si cu bune si cu rele....asta e...

[MihaelaStoiciuc]

Draga Adelutza, multumim de gandurile bune.
Si ca sa te incurajez - sa stii ca dupa prima sarcina mi-a fost foarte greu. Dupa doua luni, la cumatrie, tot tzeapana de mijloc eram, nu ma puteam sui pe tocuri, ma dureau toate cele. Am mai si dat intr-o depresie care m-a tinut mai bine de un an. M-am si ingrasat foarte tare... ce mai, toate nashpa!
Acuma mi-e de 1 milion de ori mai bine. N-am nicio durere, stau doar pe tocuri, ma descurc cu 2 copii, moralul mi-e "la cer", pe deasupra mai si slabesc. Asa ca... nu fi stresata, nu se stie ce surprize placute iti aduce a doua nastere! Succes si tine-ne la curent.
De doua zile e innorat si ploua. Vremea asta ma streseaza foarte tare, nu stiu de ce. Sunt foarte nervoasa si nu reusesc sa ma relaxez. Am iesit la o plimbare cu masina si am condus ca o cizma, mi-am uitat actele acasa, plin de politie pe strazi... am avut un noroc chior, nu mai fac eu prostii din astea, dar ma gandeam ca ma voi relaxa. N-am mai fost pana acum meteo-dependenta.
Bebe ma dispera - are perioade cand vrea la piept din ora in ora. Mananca, dar stiu eu ce lapte ii pot da eu asa rapid? Bine ca doarme noaptea, cand cere de mancare cam la 3-3,5 ore. Si de amiaza Suzeta o refuza - poate ar trebui sa incerc alta. Ioana nu a vrut sa ramana la bunica-sa noaptea asta, a vrut "acasa sa doarma la pat cu mica" si va dati seama ca nu m-a lasat sufletul sa n-o iau acasa
Abia astept sa pot face o baie Habar n-am cand va fi momentul asta. Pana atunci ma chinui cu spalatul si o data la doua zile imi permit luxul unui dus, pentru ca inca mai am o "gaurica" in burta, pana nu nu se inchide, nu am ce face...

[adeluta75]

Asa se spune ca la al doilea copil o mama este mult mai relaxata.
Deja stie ce o asteapta:nastere,colici,nopti nedormite.
Diferenta la mine fata de prima sarcina este ca am moralul mult mai ridicat ,si asta din cauza faptului ca s-au oprit greturile.
Desi fizic imi este mult mai greu cu un copil mic pe cap..nu ma pot odihnii cand si cat vreau eu.
Sa speram ca moralul imi va ramane si dupa nastere..nu imi place ca o sa nasc iarna,,nu suport zilele scurte lumina naturala putina ,si faptul ca trebuie sa stau mai mult in casa.
Dar nici cu caldura asta infernala nu e usor...banuiesc ca nici tie cu un copil asa mic..poate dormii nopatea, saracutul?

[MihaelaStoiciuc]

Azi a plouat si s-a mai racorit - ce bine!! In weekend plecam la munte - abia astept, sper sa ne descurcam.

[MihaelaStoiciuc]

A fost grozav la munte. Daca nu venea ploaia, as mai fi stat cateva zile.
Acum ne pregatim de botez.
Am fost tare marcata de cazul copilasului ala din Bistrita - ingrozitor M-a cuprins o spaima teribila ca ceva rau s-ar putea intampla si copiilor mei. Daca nu ar razbi cat de cat rationalul, nici la bunici n-as mai lasa-o
In rest... e soare pe ulitza noastra

[MihaelaStoiciuc]

Este 5 dimineata. Alarma sotului meu suna - mi-a intrerupt o intreaga ora de somn Dintr-o data ma "loveste" inspiratia - suntem in 14 ale lunii si eu nu am dus concediul medical la contabilitate Astfel justific suma mai mica decat asteptarile virata pe card. Ultima farama de somn imi zboara si raman cu ochii pironiti in tavan. Da, Doamne, sa mai pot "repara" ceva!! Avalansa catastrofelor ia amploare in mintea mea - am pierdut bani la salariu pe 2 luni, dar mi-a expirat si termenul de depunere a dosarului pentru stimulent, deci am pierdut si cate un mil pe luna timp de 2 ani - e clar, trebuie sa ma dau jos din pat.
Cel mic se trezeste si isi cere drepturile. Ma mai torturez putin cu noua "descoperire" in timp ce Codrin adoarme cu sanul in gura. Incerc sa ma linistesc.
Se trezeste Ioana. Vrea apa - are febra si tuseste mai rau ca ieri. Ii dau siropel si incerc sa o culc la loc. Reusesc, dar se trezeste cel mic iar - e ora 7, ora lui "de baut cafeaua". Il hranesc si incep sa-i execut micul ritual de dimineata - ne jucam putin, ne alintam, apoi il schimb de scutecel si de hainute...
Ioana iar se trezeste - arde. Astept cu ochii pe ceas sa se faca 8. La 8 si un minut sun directorul si il anunt ca nu pot ajunge la serviciu - fata e bolnava. Sun la nashul fetei - e de garda, ne cheama la el. Sun la contabilitate si ii "insoresc" ziua contabilei - e drept, a fost greseala mea, dar... chiar nu se mai poate face nimic? Aproape imi dau lacrimile.
Inchid, trag aer in piept, si incep "ritualul" Ioanei - spalat, imbracat, papat.... 8.40 - apare bona. Fug cu Ioana la spital. Ca sa nu se sperie, ii spun ca eu am probleme. Ajungem la maternitate ( acolo e nanu') si Ioana ma intreaba de ce am venit aici, am un bebe in burtica? Dintr-o data se topeste tot stresul. De acolo ne trimite la spitalul de copii. In mintea mea, situatia rimeaza cu o catastrofa.
Ma duc acasa sa iau niste acte la mine. Cel mic vrea sa manance. Il hranesc si fug, caci Ioana ma asteapta in masina.
Ajungem acolo cu inima stransa si cu o craciunita in ghiveci pentru doamna doctor. Urc scarile soiase si slinoase cu inima stransa. Miroase a mancare de la cazan, e imbibat mirosul in peretii scorojiti si murdari. Sunt terifiata de ideea de a nu atinge eu sau fata ceva. Ma apuca un adevarat atac de panica. Copii in pijamale, cu sosetele trase peste, pana sub genunchi, murdari pe maini si pe fatza, slabi, ca vai de capul lor, se plimba pe hol. Isi discuta suferintele ca oamenii mari, cu o resemnare care ma inspaimanta. Astept mai bine de 30 de minute sa vina doctorita, care e in vizita prin saloane. Ma tem sa nu ma sune bona ca sa merg sa-l alaptez pe Codrin. Ioana isi planifica ziua - mergem la utza, mergem sa cumparam banane... Ii promit o tura la leaganul din curtea spitalului. Apare doctorita. In cabinet - lumina, cald, soare si jucarii care o incanta pe Ioana. Nu protesteaza la consult. Situatia nu e chiar atat de grava - viroza plus o alergie, cel mai probabil la piscaturi de purice. Luam reteta s, fericite, la ora 11 ne indrptam spre piata. Abia acum realizez ca eu nu am apucat sa iau nici macar o inghititura de apa pe ziua de azi. Imi iau o Cola Facem piata si mergem acasa - la fix pentru a-l hrani iar pe cel mic. Deja ma dor sanii, cere cam des de mancare de cateva zile.
Las copiii cu bona si fug la farmacie, nu mai compensez reteta pentru ca doctorita are program abia dupa-masa. Ma gandesc sa-mi ofer un moment de relaxare si ma duc intr-un supermarket.Dupa doua tururi, dau aproape nas in nas cu iubitul meu din liceu si cu nevasta-sa actualmente gravida. Fac stanga imprejur si ma ascund printre rafturi - la naiba, asta-mi lipsea! Parul e in toate directiile, n-am fir de machiaj, am o fatza obosita si mai sunt imbracata si in blugi, care ma fac sa arat cu 10 kg mai grasa. Nu e momentul pentru o asemenea intalnire, desi nu ne-am vazut de vreo 7 ani.
O zi groaznica si e abia ora 12.30

[jo_ana]

Asemenea zile sunt inevitabile cu doi micuti! Important e sa vezi si clipele frumoase din acesta zi: fetita te tachineaza, are energie desi bolnavioara, bb-le iti cere prezenta! Nu e suficient pentru a fi o zi aproape perfecta?...
Toate avem asemenea momente; iar intalnirile accidentale de genul celor amintite de tine, ne bulverseaza si mai mult!...
Si totusi, e o zi frumoasa, nu?...