by eva_bugheanu » Sun Aug 05, 2007 4:46 pm
Ei, acum ca putem sta de vorba o sa va impartasesc cate ceva dupa nasterea mea. Concluzia? Super usor!!!! Cezariana bineinteles. A fost mai bine decat imi imaginam.
M-am internat in data de 4 iunie in ideea ca voi naste pe 5, de ziua sotului meu. Insa doctorita nu a fost de acord si mi-a spus ca mai asteptam. Nu va imaginati ce greu mi-a fost sa astept pana pe 8, internata in maternitate. Simteam ca zilele au cate 78 de ore si nu mai vine odata ziua.
In sfarsit in data de 7 iunie a venit dr pe la pranz si mi-a spus sa ma pregatesc pentru 8 dimineata. Fericire mare! Dar si emotii si putina teama... Noaptea a trecut greu, imi simteam sufletul plutind prin salon (am stat singura intr-o rezerva). In fine, a cenit dimineata. M-am indusat, m-am aranjat si m-am asezat pe marginea patului sa-mi astept sotul si mama. Au sosit... Emotii foarte mari, aproape ca ne venea sa plangem de fericire si nerabdare. A venit si dr si mi-a spus sa cobor la sala de travaliu. Pana mi s-a pregatit patul in Reanimare am stat la Travaliu cu alte gravide. In patul alaturat o tipa tocmai se pregatea sa nasca normal. Si urla, si gemea, si se pravalea... durere mare. Alaturi plangeau nou-nascutii. De abia acum incepeau usor si la mine durerile. Tipa urla continuu.... Incercam sa ma concentrez la plansetele nou-nascutilor din salonul alaturat, ma mangaiam pe burticaiar lacrimile imi siroiau inconstient. Mai aveam putin... In final tipa a plecat sa nasca. Si o auzeam zbierand in continuare. Ma felicitam ca voi naste prin cezariana. La un moment dat s-a facut liniste. Venise un baietel de 5 kg pe lume.
A intrat pe usa o asistenta si m-a luat. M-a dus la Reanimare pt a ma pregati de operatie: perfuzia si sonda. Il cunosteam pe asistentul care m-a pregatit pt operatie. Am schimbat cateva cuvinte si ma simteam cu moralul la cer. Apoi am plecat la sala de operatie. Am intrat, m-am oprit in mijlocul incaperii, am dat "buna-ziua", am zambit si am analizat fiecare persoana. Erau vreo 6-7. M-am asezat pe masa, am privit in jur, mi-am privit in ochi doctorita si apoi somn.....
M-am trezit la timp. Incercam sa-mi pipai mana stanga sa-mi gasesc banderola unde erau datele bblinei. Nu am reusit... Apoi incercam sa deschid ochii si sa vad ce srie acolo. Nu vedeam nimic. Cei din sala de operatie si-au dat seama ce vreau si mi-au spus ca totul e ok, am o fetita sanatoasa de 2850g. M-am linistit. Am plecat la Reanimare. Acolo ma astepta familia. Sotul meu mi-a povestit ca a vazut-o pe Alexia, e frumoasa si sanatoasa. Mi-a aratat filmul de pe camera. In scurt timp mi-am revenit cu totul si m-am simtit super bine. Refacerea a fost super misto. Concluzia: daca ar trebui sa nasc zilnic tot cezariana as alege.
Nu va spun cum a fost intalnirea cu bebelina mea mult asteptata.
Avea o mutrita.... si se stramba intr-una, si nu manca. Ne-am cam chinuit un pic dar asta a fost semn inca de la nastere ca are personalitate puternica si face numai asa cum vrea ea. Acum suntem prietene f bune si ne intelegem de minune.
_________________
