http://www.youtube.com/watch?v=YY07XiANxno
azi o sa incepem invers. azi o sa ascultati melodia citind gandurile mele. chiar, oare citeste cineva gandurile mele? reflecteaza cineva la ce simt eu?
aseara cand veneam acasa mi-a cazut in fata masinii o frunza de artar. mergem destul de incet, pentru ca este locul stramt, si am avut timp sa o urmaresc. cadea asa de frumos, dansand, parca, cand in stanga, cand in dreapta. m-am uitat la ea cum o duce vantul incetisor spre pamant. mi s-a parut superba. galbuie, un pic ruginie pe la margine. mi s-a parut cea mai frumoasa frunza pe care am vazut-o vreodata iar faptul ca eu am vazut-o cum cadea, unduindu-se incet in fata mea m-a facut sa-mi amintesc de o melodie: 'orice splendoare, ma doare, ma doare aceasta floare, si frumusetea ta, si frumusetea ta, si aceasta zi, si aceasta zi, ce maine nu va mai fi...'. 'pana la lacrimi mi-e draga viata'... cam asa sunt eu. omul care plange de bucurie ca vede o floare frumoasa, un om care tremura de nerabdare sa vada zapada iarna, sau care rade in hohote cand sta cu fata in sus sa il ploua pe fata... un om care se bucura de tot ceea ce ii este dat sa vada si sa traiasca. ma bucur pana la lacrimi ca inca mai pot sa mai faca asa ceva, ca nu mi-am pierdut spiritul simplu de taran obisnuit si legat de pamant, de mediul lui inconjurator.
cand te-ai bucurat ultima data ca te-a prins ploaia pe drum? cand ai lacrimat ultima oara cand copacii tai erau tot o floare? cand ai mers ultima oara descult prin iarba? cand ai simtit ultima oara miroul campului? macii rosii, ca niste rubine, in marea de grau suriu... inchid ochii si vad toate locurile pe care le-am vazut in viata mea. vad lucruri care m-au impresionat si care mi-au ramas pe veci in suflet... verde, verde inchis, tare, puternic, proaspat spalat de cateva picaturi de ploaie, vad albastru deschis, curat, ca o mare de lacrimi de iubire, vad galben plin de sentimente, pictat cu rosu, vad albul norilor, undeva unde, daca ar exista un dumnezeu, acolo ar fi cu siguranta. le vad si acum si ma bucur. pacat ca de multe ori le uit. pacat ca de multe ori nu am timp sa ma uit dupa o biata frunza de artar...
m-a intrebat cineva, odata, de ce nu arunc florile cand se usuca... pentru ca florile alea reprzinta toate sentimentele mele din acel moment, toata bucuria mea cand le-am primit, toata dragostea cu care mi-au fost oferite. cum sa arunc eu cei 29 de trandafiri pe care sotiorul meu mi i-a facut cadou de ziua mea, cand am implinit 19 ani
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
? sau pe cei pe care mi i-a luat fara motiv? as fi ca si cum mi-as arunca ceva din sufletul meu. mai las locul, din cand in cand sentimentelor noi. pentru viata este o continua maree de sentimente. poate ca maine voi primi altele... iar cele vechi vor trebui sa calea libera noilor lacrimi de bucurie si de emotie.
o seara buna va doresc.. din suflet!