Cat despre 3-4 cezariene... Nu stiu daca retii, dar chiar inainte de a naste, am scris la un alt topic ca mai vreau si al treilea copil. Dupa ce am nascut, medicul mi-a spus ca era cat pe ce sa ma lase fara uter - operatia de la prima cezariana s-a lipit de peretele abdominal, operatia de la apendictomie s-a lipit de uter, uterul varicos, unde impungea cu acul sa ma coase, tasnea sange. Am stat o ora si jumatate sa ma coase. Am avut noroc de un medic de exceptie. Deci nu se pune problema ca nu as mai vrea copii...
Nu sunt de acord sub nicio forma cu avortul ca mijloc de contraceptie.
Urmaream si cazul fetitei aleia de 11 ani. Minora, viol, incest - si toti nebunii o sfatuiau sa pastreze sarcina!!!!!!!!
Mi s-a facut greata. In schimb, am avut respect pentru Biserica atunci, cand i-a spus ca DACA se hotaraste sa pastreze copilul, o va sustine material... etc, stiti si voi. Mi s-a parut o reactie ... foarte civilizata.
Cat despre sinucideri, depresii etc... revin cu opinia mea si o subliniez: se datoreaza unei isterii autoinduse, expunerii unor pareri de genul "avortul=crima", blamului societatii etc.
Am fost de 4 ori insarcinata - prima, oprire din evolutie, a doua - avort spontan, urmatoarele 2 - cu rezultate fericite
Mi-am dorit copii asa cum insetatul in desert isi doreste o picatura de apa. Am plans cand am aflat ca nu-l mai pot face pe-al treilea. I-am "gadilit" in burta si le-am cantat si m-am uitat de 10 ori pe ambalaje sa vad ce bag in mine sa nu-i intoxic samd. Dar va spun cu mana pe inima, ca in primele trei luni de sarcina nu simteam nimic in mine, totul era doar starea mea de spirit. Planurile pe care deja ni le faceam, bucuria de a fi parinti, entuziasmul.
Deci, totul tine de educatia primita. De imaginea pe care ti-o formezi in timp despre sarcina. Probabil un psiholog "adevarat", cu experienta, si lipsit de prejudecati, imi va da dreptate.







