Hmm, Mihaela... Tin minte ca de abia ramasesem insarcinata cand a a nascut o prietena de-a mea si am mers sa o vizitez...era trista, oarecum deprimata....mi/a spus "mi-e dor sa/l simt in burtica" , "mi/e dor sa fiu gravida" si ea nascuse de doua zile...Mi s/a parut ciudata atitudinea atunci. Eu ii ziceam sa se bucure de
![bebe [bebe]](./images/smilies/copil.gif)
ca acuma il are in brate....
Cand m/am apropiat eu de termen, m-au incercat cam aceleasi sentimente...simteam ca mai am cateva saptamani si gata cu burtica...pe de o parte de abia asteptam sa il tin in brate, pe de alta parte imi placea cu burtica..... Apoi au aparut complicatiile, tensiune mare....preeclampsie, risc de eclampsie...cezariana rapid la 38 saptamani...si in clipele nu voiam decat sa il vad sanatos afara din burtica mea...sa il tin in brate si sa stiu ca totul e bine.
De nu ar fi aparut astea, poate as fi fost ca prietena mea, poate nu...dar vreau sa zic ca sentimentele astea sunt firesti....e atat de frumos sa dai viata...e o minune...o traire unica...si e normal sa te apuce asa o stare.....nici nu stiu cum sa o descriu...dar vreau sa zic ca inteleg...Incearca sa te gandesti la miile si miile de bucuri pe care ti la va face Codrut... Multa sanatate !